Ce porecle a avut Adrian Teleșpan în copilărie
– Ai avut în copilărie o poreclă și dacă da, care e aceea?
– Am avut mai multe porecle. Cea mai frecventă în copilărie a fost pandișpan că rimează cu Teleșpan. Odată cu modernizarea țării noastre a devenit termopan, că nu aveam termopane în comunism. Teleș mi s-a mai spus foarte mult, Telică mi s-a mai spus foarte mult, cam astea au fost poreclele. Dar în copilărie pandișpan era cea mai deasă.
– Există vreun anumit sfat de la mama ta care te ghidează și în ziua de astăzi?
– Nu există un sfat, dar există o remarcă pe care mi-a zis-o acum trei sau patru ani și m-a frapat așa că nu mai spusese niciodată acest lucru. Era o anume situație în viața mea și mama mi-a zis la telefon că ea știe că sunt un om foarte, foarte bun și o să iau o decizie foarte corectă în privința asta și a fost așa… Ce? Vii să-mi spui mie acum asta după 40 și ceva de ani. Lasă-mă cu părerea pe care o am eu despre relația noastră, care nu e chiar relația dintre un părinte ideal și un copil. Mă gândesc de foarte multe ori la chestia asta. Să fii bun necesită foarte mult efort și foarte multă prezență și foarte multă atenție. În momentul în care cineva observă chestia asta la tine, e foarte plăcut.
Cum a ajuns Adrian Teleșpan în copilărie la concluzia că vrea să fie preot
Greu de crezut, dar da, Adrian Teleșpan își dorea mult să fie preot în copilărie. Chiar dacă nu crede neapărat în Dumnezeul menționat în religie, aplecarea lui spre meseria de preot venea din altă cauză. Credea că va avea o viață mai bună și mai îndestulată dacă va ajunge la biserică.
– În copilărie ce visai să te faci când aveai să ajungi mare?
– Cred, adică nu cred, sunt sigur. Prima meserie pe care am vrut să o practic a fost de preot. Nu mai țin minte care era motivația din spatele acestei dorințe. M-am gândit după aia că poate fiind gay era singura modalitate prin care puteai să te îmbraci într-o rochie și să fie o chestie cât de cât oficială. Pe de altă parte, trăind într-o zonă din asta în care tot timpul se repeta că noi oamenii suntem săracii români din comunism, nu avem bani de nimic și totuși se știa că popii o duceau cumva mai bine s-ar putea să fie fost și chestia asta. Poate că atunci când eram copil și încă nu se instalase judecata foarte profund în mintea mea cum s-a întâmplat ulterior, poate simțeam importanța conceptului de Dumnezeu în mintea noastră.
– Ce i-ai transmite lui Adrian la început de drum?
– Absolut nimic nu i-aș transmite lui Adrian la început de drum. Chiar unul dintre lucrurile pe care le-am remarcat e că toate lucrurile se așază cumva. Ajung să aibă un sens și nu aș interveni în felul în care a decurs viața mea. Pentru că, repet, sunt mulțumit de direcția în care mi s-a dus mintea. N-aș vrea să alterez acest curs al minții mele. Dar dacă aș avea ocazia să mă întâlnesc cu mine mic, cred că m-aș lua în brațe și s-ar transmite suficient. Îmbrățișarea cred că transmite mult mai mult la vârsta respectivă decât o pot face anumite vorbe.
Care au fost cele mai mari provocări ale scriitorului Adrian Teleșpan
Adrian ne-a mărturisit că mereu a crezut în el și în darul lui de a așterne frumos cuvintele pe hârtie. Cu toate acestea, el este cel mai mare critic al său și tot el spune că toate gândurile pe care le are zi de zi sunt și cele mai mari provocări pe care le-a întâmpinat până acum în carieră.
– Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
– Nu știu, în mintea mea tot timpul exista un fel de intuiție față de faptul că ar trebui să scriu. Îmi place foarte mult cum scriu astăzi. Am și îndoieli în privința textelor pe care le fac uneori, dar cred că ăsta e așa, cumva un semn de sănătate. Nici n-ar face bine narcisicului din mine să fiu eminamente fericit, dar îmi place și să scriu și cum scriu. A existat tot timpul sămânța asta, cumva, acolo în mintea mea.
– Care au fost cele mai mari provocări în parcursul tău și cum le-ai gestionat?
– Eu am fost cea mai mare provocare în parcursul meu, n-am întâlnit provocări mai mari. Sunt de o încăpățânare excepțională. O altă foarte mare provocare a mea, care ține tot de copilărie, n-am știut foarte mult timp, 40 de ani, n-am știut să ascult. Nu am știut să ascult pentru că eu, nefiind un copil ascultat de părinți, îmi doream doar să fiu auzit și asta s-a perpetuat foarte mult în viața mea. Am și un pic de ADHD și nu foarte mult, dar am. Depresia din nou este o provocare, dar și un mare profesor dacă stai așa un pic să o asculți. Un alt mare obstacol în viața mea a fost nevoia de victimizare. (…)
Ce spune Adrian Teleșpan despre calitățile sale de autor
– Spune-ne, te rog trei calitățile tale ca autor.
– Sunt foarte recunoscător pentru imaginația pe care o am, adică pot să apară niște situații pe care să le pun pe hârtie într-un termen foarte scurt. Atunci când scriu oricând din tavan poate să cadă Shakira, ceea ce mi se pare un lucru senzațional. Îmi place că îmi păstrez umorul în scris, asta ar fi o a doua calitate. A treia e că scriu dialoguri foarte bine. Și îmi place că reușesc să păstrez dialogurile, s-a văzut și în Cimitirul. Dar în această nouă carte se vede și mai mult. Reușesc să păstrez dialogurile într-o zonă a normalității și îmi place chestia asta.
Ce a făcut Adrian Teleșpan cu primii bani câștigați prin muncă proprie
– Îți amintești ce ți-ai cumpărat cu primii tăi bani câștigați?
– Cum să nu? Știu exact ce mi-am cumpărat cu primii mei bani câștigați. Ăla a fost și singurul salariu, era în 2001. A fost singurul salariu din care mai aveam bani la următorul salariu. M-am dus și mi-am cumpărat o pereche de blugi gri, ceea ce lingvistic în română este greșit că e blue jeans grey. Nu mai sunt blue, dar mi-am luat o pereche de blugi gri din Pavilionul H pe care am dat 700.000 de lei vechi.
– Care este cea mai mare dovadă de curaj din ultima vreme?
– În cartea asta nouă pe care am scris-o, tema principală e o concluzie la care am ajuns eu și cred foarte tare în ea. E că eu sunt Hristos și spun acest lucru în forma asta pentru că îmi place the dramatism a bit pentru că eu cred că fiecare dintre noi este Hristos. Cumva, o astfel de afirmație, te pune clar pe o zonă psihotică patologică foarte clară. Avem foarte multe cazuri de oameni care s-au crezut Hristos și au fost internați. Chiar și în carte scriu că mi-e mai rușine să recunosc că sunt Hristos decât mi-a fost să recunosc că sunt gay la vremea respectivă. Iar așa, în viața de zi cu zi, m-am mai obișnuit așa să refuz lucruri, dar nu, asta este să le spun oamenilor că suntem toți Hristos, cred că este chestia cea mai de curaj.
Insula Iubirii este emisiunea sa preferată din programul TV
Adrian Teleșpan are o plăcere vinovată în programul TV. Și, da, cel mai probabil este aceeași cu a multor oameni din România. Autorul și-a convins prietenii să se uite episod de episod la Insula Iubirii și nu a pierdut nici măcar un minut din show.
– Care este plăcerea ta vinovată din programul TV?
– Insula iubirii, clar. N-am ratat nimic din aceast sezon al Insulei Iubirii. Nu doar că n-am ratat nimic, era o chestie foarte interactivă. Nu ne uitam tot timpul, dar mi-am convins și foarte mulți prieteni si pe sora mea să se uite la emisiunea asta. (…) Eu tot timpul am susținut lucrul ăsta că ok, poate participanții la Insula Iubirii nu sunt niște absolvenți de Harvard, dar problemele lor spuse cu vocabularul pe care ei îl au la momentul respectiv când participă în emisiune sunt probleme pe care le au cuplurile indiferent ce nivel de educație au. M-a inspirat foarte, foarte mult acest zonă, mi-a plăcut foarte tare.
– Dacă ar fi să participi acum din nou la Asia Express, ce ai face diferit?
– Nu știu dacă m-ar mai ține trupul să mă duc la Asia Express. Nu știu, aș încerca să fiu și mai prieten cu oricine altcineva aș participa. Am văzut cât frumos se vede dinamica unei perechi de concurenți care sunt prieteni cum a fost, de exemplu Bontea cu Fodor. Ei se distrau foarte mult, adică cel puțin Bontea ziceai că e scăpat de acasă. Era atât de fericit ca un copil pe care l-au lăsat afară încă două ore în plus față de programul lui normal și se simțea foarte bine. Noi eram doi psihotici, Morodan și cu mine. Acum poate dacă am fi mai puțin psihotici, ne-am distrat și mai mult și sunt convins că și așa am oferi content pe placul oamenilor.
Ce înseamnă o femeie puternică pentru Adrian Teleșpan
Dacă până acum invitații de la interviuri au inclus în definiția unei femei puternice frumusețea, inteligența sau pasiunea pentru ceea ce face, Adrian o asociază cu o bunătate aparte. Potrivit lui, bunătatea este cea care poate ajuta o femeie să fie puternică.
– Care este, din punctul tău de vedere, definiția unei femei puternice?
– Ce am vorbit mai devreme. Efortul de a fi bun, asta te face puternic. Să fii bun în niște circunstanțe care ar cere altceva de la tine. Ăsta e un miracol, că noi, inclusiv eu, așteptăm miracole. Nu știu, să se despice cerul, să vină Isus să multiplice niște pești. Noi nu suntem în stare să atingem un nivel de înțelegere într-o discuție între doi oameni, să ne accesăm bunătatea.
– Ce nu ar trebui să spună niciodată o femeie despre ea însăși?
– E o chestie care, din nou, ține de bunătate. Mai ales în cultura noastră ortodoxă, eu nu pot să-l iert, să-l ierte Dumnezeu. Cred că e cea mai mare prostie pe care o poate spune un om, că eu nu pot să iert pe cineva. Și eu am trecut prin situații din astea în care am zis că nu vreau să trec peste chestia asta. Dar da, cred că asta, oamenii trebuie să ia în calcul că ar putea să ierte. Să nu creadă altfel.
De ce Dumnezeu este cel căruia Adrian Teleșpan i-ar mulțumi în acest moment al vieții sale
– Dacă ți s-ar oferi ocazia să transmiți cuiva un mesaj de mulțumire, cu i-ai mulțumit și pentru ce?
– Păi lui Dumnezeu, dar asta e o ocazie constantă și perpetuă, nu se ivește. Chiar mă bucur așa când mi-aduc aminte să-i mulțumesc. Cred că dacă noi ne trăim viața mulțumindu-i, nu mă refer aici la un Dumnezeu ortodox, ci la un Dumnezeu general, la iubire, mulțumim pentru experiențele, chiar și cele neplăcute din care învățăm ceva, societatea ar fi mult mai echilibrată. Mai ordonată și mai sigură pentru toată lumea și da, lui Dumnezeu i-aș mulțumi.
