– Ce rol a jucat familia ta în alegerile tale profesionale?
– Cred că familia a și ajutat a și încurcat. Așa cum fac toți părinții. Cât încearcă ei să facă bine se întâmplă de foarte multe ori să facă lucrurile anapoda pentru că ei cred că ar trebui să funcționeze într-un fel care nu e neapărat potrivit pentru tine. Prin urmare, ai mei întotdeauna m-au încurajat spre lucrurile astea clasice pe care și le doresc părinții pentru copiii lor. (…) Au fost alături de mine în permanență, însă e ceva ce a lipsit și asta încerc eu să le dau băieților mei. Să le dau o plajă mai largă de alegeri și să încerc să-i ajut să-și deschidă mintea în așa fel încât să vadă toate opțiunile care sunt pe masă. (…) Dar, vestea bună este că în viață ai de mai multe ori posibilitatea să reconfigurezi traseul. (…)
Cititul în copilăria l-a ajutat pe Doru Pușcașu să-și descopere pasiunea pentru scris
Scrisul creativ nu a fost mereu punctul foarte al lui Doru, dar acum ajunge la inima ascultătorilor cu cele mai emoționante versuri. Cum a ajuns aici? A citit mult și și-a dat frâu liber creativității.
– Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
– Trăiesc așa cu un soi de regret că nu am profitat de zona asta academică pe tot ce înseamnă scris sau litere, literatură, pentru că eram clar mult mai aproape de partea umanistă decât de cea realistă. Cred că am descoperit în primul rând prin plăcerea cu care am citit toată viața și fac parte din generația celor care citau la lanternă. (…) Am descoperit după ce am terminat facultatea și am descoperit o zonă nouă, în care am stat o vreme, partea asta de comunicare, partea de copywriting. Practic, eu am început să scriu prima dată publicitar, nu am scris creativ. A fost o perioadă din viața mea în care am descoperit jocul ăsta al cuvintelor. (…)
– Ce artiști te inspiră?
– Cred că, dacă vorbim despre muzică, eu ascult foarte multă muzică. Sunt foarte deschis la tot ceea ce înseamnă muzica din punct de vedere al ascultătorului. Ascult în funcție de perioadele vieții. Sunt mai fan al unui gen de muzică sau al unui artist într-un anumit moment al vieții sau în altul. Mi se pare că muzica, așa cum și cărțile fac același lucru, ajung la oameni atunci când au nevoie de ele. (…) Asta am descoperit și am reușit să facem și noi pentru oameni la rândul nostru, cu Om la Lună, să fim găsiți atunci când e nevoie de noi. (…)
Te invităm să urmărești seria de interviuri ale echipei CaTine și în AntenaPLAY.
Copiii, soția și muzica sunt cea mai mare împlinire a lui Doru Pușcașu
Faptul că poate cânta și își poate întreține familia din muzică este cea mai mare bucurie a lui Doru. Deși înainte părea ceva de neatins, asta este ceea ce trăiește el acum și e cea mai mare împlinire a sa.
– Care este cel mai mare vis al tău?
– Cred că e un cuvânt foarte mare. Nu-mi dau seama dacă eu am visat vreodată să ajung în momentul ăsta al vieții mele. Să pot să cânt pentru atât de mulți oameni, să pot să compun atât de mult, să trăiesc o viață cumva neașteptată. Aș putea spune, dar poate e mult spus, cred că îmi trăiesc visul, dacă vrei, doar că nu l-am avut niciodată în forma asta. (…) Și da, mi se pare că am găsit un drum care să mă facă fericit, fără să-l aștept sau fără să mi-l imaginez în forma asta.
– Care au fost cele mai mari provocări din parcursul tău profesional de până acum?
– Mi-am schimbat profesia de multe ori. Am fost inginer și chiar mă înscrisesem la Doctorat. Am desenat semiconductori și circuite electronice, apoi am schimbat brusc și m-am înscris la un master de marketing și comunicare. Am intrat într-o altă lume care mi s-a dezvăluit așa fantastic în față și am făcut marketing niște ani. După care am trecut exclusiv pe zona de comunicare, apoi am trecut în zona de agenție de copywriting, apoi am condus niște echipe de creație, am avut mica mea agenție cu niște prieteni, în tot timpul ăsta am cântat și mulți ani mai târziu fac doar asta, sunt muzician. Nu știu, aș spune că fac parte dintr-o generație de oameni foarte adaptabili. (…) Cred că cea mai mare provocare este să găsești bucuria. (…)
Banii de la începutul carierei în muzică erau mereu reinvestiți
– Îți amintești ce ți-ai cumpărat din primii bani câștigați din muzică?
– Nu cred că a fost așa o sumă mare încât să aibă sens. La momentul ăla noi tot ce câștigam și vorbim de ceva foarte mic, reinvesteam, dar reinvesteam la nivel tot mic. Adică ne făceam mai multe afișe alb-negru pe care le lipeam cu un aracet pe mai mulți pereți din București. Adică reinvesteam tot în nebunia noastră. (…) În continuare, la trei luni când spargem pușculița și împărțim prada, mă mir că eu am făcut banii ăștia cântând sau făcând doar ce mi-a plăcut, e grozav. (…) Adică mă duc acasă cu banii și încă o lună mai luăm niște manuale, mai facem niște călătorii, mai plătim niște cursuri pentru copii. Adică îmi întrețin familia, ceea ce e absolut grozav.
– Ce i-ai transmite lui Doru la început de drum?
– Ceva ce încerc să le transmit și băieților mei acum, să aibă mai multă încredere în el. Pentru că asta e o hibă tot a generația mea. Am crescut cu foarte, foarte multe neajunsuri din punctul ăsta de vedere, foarte lipsiți de încredere. Ăsta era și sistemul, lumea era foarte mică și foarte aproape închisă așa. Și mi-a luat foarte mult timp să încep să am încredere în mine și să am curaj. Lucru pe care nici generația de astăzi nu-l mai are. Pentru că pur și simplu nu le mai e frică de nimic. Ceea ce nu-i neapărat bine, dar oricum e mai bine decât să-ți fie frică de tot. I-aș mai spune să am mai multă încredere. (…)
Care e relația lui Doru Pușcașu cu băieții săi
– Așa cum ai menționat, ești tatăl a doi băieți și voiam să te întreb cum te-a schimbat această experiență?
– Cred că să fii părinte e cel mai frumos lucru și cel mai greu lucru din lume. Este lucrul care mă face cel mai fericit și cel mai nefericit. Sunt momentele alea de mare, mare bucurie și momentele alea de mare, mare frică. Adică trăiesc viața mea și asta e cu siguranță valabil pentru orice părinte. (…) E foarte provocator în toate sensurile, și cel bun și cel rău. Ce m-a învățat viața de părinte este să pot să trăiesc așa, ceea ce este extrem de greu, să trăiești numai în extreme. Dar pe de altă parte, am descoperit noi capacități ale inimii, capacități ale corpului, ceva ce iar se inventează în tine odată cu trecerea timpului, ca să poți să faci față la atâtea emoții de toate felurile.
– Cum gestionezi dinamica dintre copiii tăi și în ce fel te implici în relația lor ca frați?
– Faptul că sunt un părinte foarte prezent e un lucru și bun și rău. E un lucru bun pentru că ei cresc înconjurați de foarte multă dragoste, încredere și timp cu părinții lor, versus îi cam cocoloșesc sau sunt tot timpul acolo. Ar trebui să-i las mai mult să încerce sau să greșească. Ceea ce încercăm noi să facem ca părinți este să greșim noi cât mai puțin. Cu siguranță o să greșim, cu siguranță o să facem damage, dar să fie cât mai mic dacă se poate. Intervin în relația dintre ei. (…) Au o relație foarte frumoasă și ce încercăm noi să facem cu timpul ăsta pe care îl dăm lor e să îi facem să petreacă timp împreună.
Dragostea este un lucru vital în viața unui copil, potrivit lui Doru Pușcașu
– Te invit să facem un exercițiu de imaginație. Aș vrea să te întreb ce sfat le-ai oferit fiilor tăi când vor pleca la facultate?
– Ha, ce greu! Am așa multe lucruri să le spun. E foarte greu să mă opresc la un sfat. Aș vrea să-și găsească drumul lor, aș vrea să fie curioși, aș vrea să fie curioși în cele bune dacă se poate. Aș vrea să nu le fie frică să încerce, de asemenea. Și să nu le fie frică să greșească, pentru că de cele mai multe ori din greșeli înveți mai degrabă decât din experiențele altora. Din greșele tale înveți cel mai mult.
– Care crezi că ar fi cea mai de preț comoară pe care ai putea să o lași copiilor tăi?
– Cred că încrederea în ei. Și dragostea asta pe care le-o dăm în timp real e ceva ce cred că e absolut vital pentru ei și e ceva prețios pentru orice copil. Să se simtă cu adevărat iubit. Simțindu-se cu adevărat iubit poate face toate celelalte lucruri având baza asta de dragoste pe care o primesc de acasă. Și gândul ăla că indiferent ce o să se întâmple, dragostea nu se va schimba, adică e necondiționată, complet necondiționată. Și asta este cea mai mare comoară pe care un părinte poate să o dea mai departe copilului, dragostea asta.
Soția este muza lui Doru Pușcașu în toate aspectele vieții sale
Doru recunoaște cu inima deschisă și cu mare mândrie că soția este omul care l-a ajutat să se dezvolte atât de bine pe toate planurile. La fel a făcut și el pentru ea, iar relația lor este descrisă de el drept o relație de interdependență.
– Există în viața ta un personaj feminin care te-a influențat atât pe plan personal, cât și pe plan profesional?
– Da, e soția mea. Soția mea este omul care nu doar că m-a influențat și personal și profesional sau că este muza mea, pentru că este, ci faptul că e prietenul meu cel mai bun și e omul cu care îmi petrec cel mai mult timp și îmi face plăcere să îmi petrec cel mai mult timp. Omul cu care am crescut și cresc în timp real. Îmi dau seama că e o interdependență între noi fantastică. Și eu cred că sunt asta pentru ea. Nu știu dacă neapărat personaj feminin sau pur și simplu personajul, dar cu siguranță e singurul personaj din filmul meu.
O femeie sau un bărbat puternic este un om care merge mereu înainte
– Care este, din punctul tău de vedere, definiția unei femei puternice?
– E un om care încearcă să facă mai bine lucrurile de fiecare dată, care încearcă să fie mai bun decât cel de ieri, care încearcă să treacă peste piedici. Nu cred că există o definiție clară a cuvântului puternic, ci mai degrabă aș spune că este un om care merge înainte. Un om puternic este un om care merge înainte cu bune, cu rele, cu greșeli, cu lucruri frumoase, cu frici, cu bucurii, ăsta este un om puternic, un om care merge înainte.
– Dacă ar fi să transmiți cuiva un mesaj de mulțumire, cu i-ai mulțumi și pentru ce?
– Cred că i-aș mulțumi mamei. Ei i-a mirosit cumva că e ceva acolo. Mi-a dat un imbold fantastic la un moment dat în viața mea. Pentru ai mei gândul că eu aș putea să fac muzică era unul înspăimântător. Spuneau că nu poți să-ți întreții familia cântând. Doar că a mirosit ea că deși eu pot să fac o meserie, că m-a dus capul, că am învățat suficient de mult, că am reușit să mă descurc suficient de bine, era ceva ce lipsea acolo. Deși foarte mult timp a fost în opoziție cu ideea asta să las totul să fac muzică, în ultima parte a vieții ei a zis wow, da, ai reușit. (…)
Adrian Nour ne-a spus că “o femeie puternică este o femeie care știe ce vrea”. Citește aici și interviul cu el.
