Conform Noului Testament, Sfântul Ștefan provenea din Ierusalim și avea rădăcini iudaice. El este recunoscut ca fiind primul martir creștin, fiind condamnat la moarte de autoritățile religioase iudaice.
Tradiții și obiceiuri în cea de-a treia zi de Crăciun
Pe parcursul vieții sale, Sfântul Ștefan a deținut funcția de Arhidiacon, rol care i-a adus atât respect, cât și o mare atenție din partea fariseilor. Aceștia erau profund deranjați de dorința sa de a atrage cât mai mulți oameni spre învățăturile lui Hristos și de a le împărtăși mesajul divin.
De sărbătoarea Sfântului Ştefan, în multe colțuri ale Munteniei, gospodinele prepară tradiționalele „Pâinici ale lui Ştefan”, un tip de pâine rotundă, cu un aluat asemănător celui de cozonac. Acestea sunt de obicei unse cu miere, aducând un gust dulce și simbolic.
Pâinicile sunt, de asemenea, un simbol al pietrelor cu care Sfântul Ştefan a fost ucis, amintind de sacrificiul său. După ce sunt sfințite de preot în biserică, aceste pâinici sunt distribuite copiilor sărmani, aducându-le un strop de bucurie în ziua de sărbătoare, arată cei de la Vestea.net.
Sfântul Ştefan provenea dintr-o familie aleasă, făcând parte din seminţia lui Avraam. Misiunea sa divină era să dovedească faptul că Iisus Hristos este Mesia promis în Vechiul Testament de către prooroci. Datorită credinței sale puternice și zelului neobosit, Dumnezeu l-a înzestrat cu darul de a săvârși minuni, iar aceste semne divine însoțeau adesea învățăturile sale.
Datorită acestui dar și a predicii sale, Sfântul Ştefan a atras mânia autorităților iudaice, care l-au chemat în faţa Sinedriului, un tribunal evreiesc, acuzându-l de blasfemie și de încălcarea Legii lui Moise. Blasfemia era o infracțiune gravă, pedepsită cu moartea.
Viața Sfântului Ștefan
În fața Sinedriului, Ştefan a răspuns cu argumente temeinice din Scripturi. A demonstrat că legea se împlinește prin Hristos, Mesia așteptat, dar nu a reușit să-i convingă pe judecători. Ca urmare, a fost alungat din cetate și lovit cu pietre. Chiar și în mijlocul suferinței, sub greutatea pietrelor care îl loveau, Ştefan a avut puterea să rostească o rugăciune de iertare pentru cei care îl omorau: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.”





















