Interviu cu scriitorul Cosmin Perța: „La femei e nevoie de multă anduranță și de curajul de a spune nu”

Interviu cu scriitorul Cosmin Perța, „tânărul prozator al anului 2012”

De-a lungul timpului, scrierile sale au câștigat premii precum „Tânărul prozator al anului 2012” pentru romanul „Teofil și Câinele de lemn”. Volumul de poezii „Cântec de leagăn pentru generația mea” a luat premiul Observator Cultural.

În 2022 a început proiectul Swords, un eveniment de spoken word și performance poetic. Cum reușește Cosmin Perța să găsească muzicalitatea în cuvinte afli din rândurile de mai jos.

Depășirea limitelor îl ajută să meargă mai departe în carieră

– La ce proiecte lucrezi în această perioadă?
– Sunt destul de multe și destul de variate. Tocmai am terminat un nou roman, care a ieșit de curând la editura Polirom, „Un loc îndepărtat, numai al lor”. E o carte în care am mare încredere pentru că e o carte care se adresează unui public mai larg. Totodată e o carte care mizează foarte mult pe un tip de experiment și pe imagine. Am început să scriu în ultima perioadă tot mai voit cinematografic. Lucrul acesta cred că poate să apropie o categorie de public care este poate mai obișnuită cu imagine decât cu lectura textului. Mi se pare important să reușim să spunem o poveste astfel încât ea să poată fi și vizualizată. Este, bineînțeles, SWORDS-ul, care continuă. (…)

– Care este ultimul lucru pe care l-ai descoperit la tine însuți?
– Cel mai recent lucru pe care l-am descoperit la mine însumi este că sunt capabil de adaptare mai mult decât credeam. Aveam impresia că am ajuns la o vârstă, la un nivel de experiență, la care anumite lucruri sunt așa cum sunt. Că nu pot să trec peste anumite limitări pe care mi le autoimpun. Ca să descoper în lunile din urmă că, de fapt, sunt chiar foarte deschis înspre schimbare. Înspre a avea o viziune și o vedere cât se poate de proaspătă despre lumea din jur, despre mine, despre relațiile dintre oameni. Prin urmare am descoperit că încă nu stagnez și asta e îmbucurător.

Izolarea este cea care l-a ajutat pe Cosmin Perța să descopere magia cuvintelor

Izolarea într-un cătun în care locuia cu bunicii în copilărie a însemnat activarea imaginației prin joacă singur. Așa au apărut și primele povești. În clasa a doua scria deja povestioare cu animale vorbitoare, povestiri fantastice. Faptul că nu era supraveghat foarte mult și avea acces la biblioteca părinților i-a dezvoltat pasiunea pentru literatură.

– Cum a fost copilăria pentru tine în Maramureș?
– A fost fabuloasă. A fost o copilărie care a avut și părțile ei de întuneric, ca multe alte copilării. Însă a fost și foarte multă lumină. Am crescut izolat o bună bucată de vreme cu bunicii mei. Părinții erau profesori și aveau repartiții în alte zone. Am fost crescut de bunici până în clasa a IV-a, când părinții s-au întors. Deja venise Revoluția și au putut să-și găsească slujbe în orașul în care locuiam și ne-am mutat toți împreună. Dar perioada în care am stat cu bunicii a fost o perioadă cu adevărat formatoare pentru mine. Pentru că am învățat foarte multe lucruri de la bunicul meu. Era un om foarte dur, dar foarte complex în același timp. (…)

Dorința lui Cosmin Perța de a munci zi de zi cu convingere pentru proiectele sale a fost moștenită de la bunicul său. Acesta l-a învățat de la 4 ani să citească din Biblie. Tot cu el a purtat discuții care și acum au o amprentă puternică asupra sa.

– Ce rol a jucat familia ta în alegerile tale profesionale?
– A jucat un rol de model, în sensul în care tatăl meu este și el scriitor. Prin intermediul lui cumva am avut acces timpuriu la această lume a scriitorilor. Îl însoțeam în festivaluri literare. Cunoșteam prieteni de-ai lui scritori cu care aveam discuții de un fel sau altul. Care inevitabil m-au atras către zona aceasta creativă a cuvântului.

Ce meserie își doreau părinții pentru Cosmin Perța la maturitate

Părinții își doreau altceva pentru el. Mama sa își dorea să fie medic sau avocat. Atracția față de filozofie sau filologie l-au determinat însă să facă ceea ce simte și nu ceea ce i se spune.

– Care a fost momentul din cariera ta în care ai fost cel mai mândru de tine?
– Ei, aici cred că eu am o problemă în a recepta ideea de mândrie de sine. Pentru că mi se pare că atunci când ajungi la un moment de mândrie de sine, e posibil să ajungi la un moment de saturație. E posibil să te oprești acolo. Așa că, am avut foarte multe momente în care am fost foarte satisfăcut, în care am fost foarte bucuros, în care am fost foarte recunoscător. Însă nu cred că am avut mândrie cu adevărat de sine. Cred că mai e un pic de drum până să ajung acolo.

– Ce scriitor din țară și din afară te inspiră foarte mult?
– Sunt foarte mulți scriitori și din țară și din afară care pot să mă inspire. N-aș vrea să dau nume din țară pentru că după aceea se va interpreta, evident. Însă cred că sunt lucruri de învățat. În primul și în primul rând de la scriitorii tenace. Deși pare o joacă cu pixul pe hârtie sau cu degetele pe tastatură, literatura e un drum și un parcurs destul de sinuos și destul de periculos. Și dacă ne uităm vedem foarte mulți scritori buni care s-au pierdut sau s-au ratat sau, într-un fel sau altul, au ieșit de pe făgașul pe care erau, din diverse motive. (…) De asta vedem foarte frecvent că dintr-o generație sau din toate generațiile de fapt, până la urmă rămân până la capăt unul, doi, trei autori. (…)

Un alt scriitor cu succes la publicul din România este Adrian Teleșpan. Citește aici interviul cu el.

Care e secretul textelor scriitorului Cosmin Perța

– Cum decurge procesul tău de creație? Ești mai mult genul care stă la birou și scrie sau genul care se trezește noaptea și notează idei?
– Funcționează ambele ipostaze. În principal, atunci când scriu proză, îmi place să construiesc povestea în minte înainte să mă apuc să fac un plan, o schiță sau să încep să scriu constant. Pornesc fie de la o poveste, pornesc fie de la un personaj. Le construiesc, le las cumva să sape și să se hrănească din toată experiența mea. Să-și construiască un loc în spațiul meu psihic, astfel încât să capete un contur mai evident. La un moment dat, după ce am cât de cât o idee clară, fie despre personaj, fie despre poveste, încep să lucrez. La poezie funcționează altfel. La poezie poate să fie ceva spontan. (…)

Te invităm să urmărești seria de interviuri ale echipei CaTine și în AntenaPLAY.

Ce recomandări are Cosmin Perța pentru studenții și cititorii săi

Scriitorul Cosmin Perța își încurajează studenții care își doresc să devină scriitori. Cu toate acestea, tot el este cel care le spune și că e nevoie de multă muncă pentru a ajunge unde și-au propus.

O să le spun că nu e atât de simplu pe cât pare și că e nevoie de foarte multă muncă. Multă muncă practică. În primul rând lectură și în al doilea rând foarte mult scris, pentru că scrisul e un proces care se autorafinează. Trebuie să scrii foarte mult ca să începi să scrii tot mai bine. Și, evident, trebuie să citești foarte mult.

– Cosmin Perța, scriitor

– Dacă publicul nostru ar dori să te citească, cu ce carte crezi că ar trebui să înceapă?
– Păi le-aș propune să înceapă cu „Ca să nu se aleagă praful de toate”. Sau le-aș propune să înceapă chiar cu aceasta care tocmai a ieșit, „Un loc îndepărtat, numai al lor”. Pentru că sunt niște cărți mai directe. Sunt niște cărți care într-un fel sau altul sunt foarte ritmate. Au foarte multă acțiune, folosesc limbaj direct. Prin urmare nu este nevoie de foarte multe interpretare pentru a înțelege textul și de acolo da, cred că se poate trece și înspre restul.

– Ce temă nu ai aborda niciodată într-un roman de-al tău?
– Nu cred că am astfel de tabuuri. Cred că și temele cele mai dure sunt abordabile, cred că dacă ne punem limite în scris sau oricum limitele pe care le avem în scris vin doar din limitele pe care le avem în gândire. Nu înseamnă nicio clipă că lucrurile care sunt scrise într-o carte sunt opinia autorului despre acele lucruri. Și asta este o eroare pe care o fac foarte mulți dintre studenții de anul întâi care vin la Facultatea de Litere. Dar sunt convins că o fac și foarte mulți alți oameni. Ce apare într-o carte nu este opinia autorului, este opinia unui personaj. (…)

– Dacă ar fi să caracterizezi literatura română contemporană prin trei cuvinte, care ar fi acelea?
– Efervescentă, performantă și, aș spune tânără. Sunt tot mai mulți tineri.

Care sunt sursele de inspirație pentru un scriitor din România anului 2025

Muzica este o sursă de inspirație pentru Cosmin Perța atunci când își așterne gândurile în scris. Tot ritmul muzicii este cel care îl ajută ca propozițiile și frazele din textele sale să sune bine, de cele mai multe ori în rime.

– În afară de scriitori, de care ai vorbit mai devreme, te mai inspiră și alți artiști din alte domenii din afara literaturii?
-Da, îmi place să ascult muzică uneori când scriu. Mă ajută cu zona de ritm de care vorbeam. Și în poezie am uneori titluri care sunt luate din titluri de piese. Nu știu, am folosit uneori titluri din piese de a lui Stromae. Fără să aibă neapărat legătură cu piesa respectivă. Ceea ce împrumut, într-un fel sau altul, este ritmul sau senzația pe care piesa mi-o transmite. Prin urmare muzica este un element foarte important. Din punctul meu de vedere, merge foarte bine în conexiune directă cu poezia. Lucru pe care îl facem și la Swords. Se vede că funcționează uneori chiar la prima întâlnire pentru că tot ce se întâmplă la Swords este improvizație, nu există repetiții. (…)

– Pe lângă vocația de profesor ai fost ani la rândul și redactor pentru mai multe publicații. Ce skill ai dobândit din această experiență?
– Am dobândit skill-uri pe care nu le pot aplica la mine uneori. În sensul în care mi-e foarte ușor să redactez textul cuiva. E mult mai complicat să-ți redactezi propriile texte pentru că ești implicat emoțional în propriul text și atunci sunt lucruri pe care nu le vezi, întotdeauna ai nevoie de un ochi din afară care să facă munca asta. Dar da, cred că lucrând foarte mult cu textul, am învățat să-l stăpânesc mai bine și am învățat să citesc foarte repede.

Care e cel mai mare vis al scriitorului Cosmin Perța

Curajul este o calitate pe care trebuie să o avem în zilele noastre, mai ales noi, femeile. Cosmin Perța consideră că vocea femeilor trebuie să se facă mai des auzită în situații care le pot crea sentimentul de frică. Doar stăpânind aceste sentimente putem reuși să ne facem auzite.

– Care este cel mai mare vis al tău?
– Asta e greu de devoalat. Nu știu, cred că cel mai mare vis al meu este să ajung să nu mai trebuiască să muncesc și să reușesc să trăiesc doar din arta pe care o fac.

– Ce i-ai transmite lui Cosmin la început de drum?
– Lui Cosmin la început de drum i-aș transmite să fie un pic mai eficient decât a fost și i-aș putea da niște hint-uri. Dar nu, nu l-aș împiedica, doar l-aș ajuta să sară peste niște gropi în care a căzut că nu s-a uitat cu atenție.

O femeie puternică trebuie să fie curajoasă

– Care este, din punctul tău de vedere, definiția unei femei puternice?
– Cred că, poate mai mult decât la bărbați, la femei e nevoie de multă anduranță și de curajul de a spune nu. De curajul de a se opune și de a avea voce în societate. Nouă ni se pare că toată lumea are voce, dar femeile nu prea au voce, din păcate. Încă trăim într-o lume în care femeile aleg să nu intre în conflict, pentru că conflictul e prea mare și pentru că lumea este condusă în continuare de niște figuri atât de autoritare încât sunt mult prea apăsătoare. Dar cred că în ultimul timp au început să creeze un soi de conștiință a faptului că nimic opresiv nu trebuie tratat cu retragere și cu indiferență. Și cred că asta ar trebui în primul și în primul rând să se vadă mai mult la femei.

– Dacă ți s-ar oferi ocazia să transmiți cuiva un mesaj de mulțumire, cui i l-ai transmite și pentru ce?
– Cred că dacă ar fi să aleg o persoană, dar n-aș putea să aleg o persoană pentru că sunt prea multe persoanele cărora trebuie să le mulțumesc constant. Dar cred că în primul rând le-aș mulțumi cititorilor mei. Ei sunt cei care mă motivează să fac asta chiar și atunci când nu știu, e destul de complicat să o fac. Nu este nimic mai revigorant, mai reconfortant decât feedback-ul pe care îl ai de la cititor. Și cumva cred că asta este o foarte bună parte din ceea ce înseamnă un scriitor. Cred că fără feedback, oricine la un moment dat se oprește. Ori eu am avut parte de un feedback fabulos care m-a încurajat mereu să devin mai bun și pentru asta le mulțumesc.