Ana a lăsat de înțeles prin fiecare răspuns pe care l-a oferit că munca, pasiunea și determinarea fac echipă bună împreună și că fără ele lucrurile sunt destul de greu de obținut. Rutina, stresul de zi cu zi și părerile celor din jur afectează într-un punct al vieții, dar tenacitatea te poate ajuta să le depășești pe toate.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Ana Odagiu, tenace și sensibilă
Te invităm să o descoperi și tu pe Ana Odagiu într-un interviu sincer și emoționant. Pasiunea pentru actorie ar fi cuvântul care o descrie cel mai bine, dar Ana este mai mult de atât.
E o femeie dedicată, sensibilă, puternică, deloc superficială, care a învățat despre frumosul artei încă din copilărie.
-Cum te-ai descrie în trei cuvinte, altfel decât te știu oamenii de acasă?
-Exagerat de sensibilă, tristă uneori, gânditoare.
-Povestește-ne în câteva cuvinte despre momentul sau momentele care te-au modelat în cine ești astăzi?
-Nu știu dacă a fost un moment anume, ci mai multe cumulate într-un timp mai lung. În familie au fost, tot ce am discutat cu ei mei și felul în care ei încercau să mă educe. Să-mi deschidă orizontul și cum încercau să-mi arate frumosul în artă.
Citește și
Tina Duceac, despre emoție și zâmbet: „Sinceritatea este o formă a iubirii”
Citește și
Andreea Ibacka, jovială și optimistă la interviul CaTine.ro: „Sunt foarte muncitoare și asta a făcut de multe ori diferența”
Reclamă
-Cum a fost fetița Ana la 10 anișori?
-Am fost un copil cuminte, timid pe alocuri, dar dorindu-mi mereu să am prieteni. Apoi, când am căpătat câteva noțiuni despre muzică, despre iubire, încercam să dau mai departe copiilor cu care mă jucam. Eram cumva defazată pentru că ei voiau în general să se joace.
-Cu ce se hrănește azi copilul interior?
-Cu faptul că sunt pe scenă. Când sunt acolo dau viață copilului din mine. Mă joc, sunt o fire care se joacă și încerc să iau lucrurile grave mai cu zâmbet pentru că dacă spun ușor aș părea supercifială și nu sunt deloc așa.
-Povestește-ne câteva lucruri despre locul tău natal și cum te-a modelat în cine ești astăzi?
-Eu m-am născut în București și în perioada 1 – 8 ani am stat la bunici. A trăi cu bunicii te dezvoltă într-un anumit fel. Oamenii care au copii cred că ar trebui să-i mai lase la bunici. Ei au un soi de generozitate, de toleranță, de încredere față de părinți. Bucureștiul m-a modelat cred și de aici sunt hiperactivă.
