Învață constant pentru a se perfecționa în domeniul muzical
Chiar dacă a cunoscut deja podiumul pe plan muzical, Andia a rămas cu picioarele pe pământ și învață chiar și de la cei care o critică. Faptul că nu s-a lăsat dusă de val și a rămas cu picioarele pe pământ o ajută să gestioneze cu brio chiar și cele mai tensionate momente.
– Ce ai descoperit despre tine de când ai devenit cunoscută?
– Că sunt capabilă de foarte multe lucruri. Am învățat să am mai multă încredere în ceea ce fac pentru că la început nu eram așa de încrezătoare în valoarea mea ca artist. Acum am mai multă încredere în ceea ce pot să fac și în ceea ce pot să transmit ca artist.
– Cum te-ai decis să alegi muzica, având în vedere faptul că studiile tale au fost în cu totul alt domeniu?
– Am știut că vreau să fac muzică de mică. Eram topită după piese, după dans, analizam foarte mult tot felul de grupuri muzicale și îmi imaginam că într-o zi am să fiu și eu artist, am să cânt, să dansez. Eram în filmul acesta de mică, acolo la mine în cameră, cu deodorantul pe post de microfon. Am făcut studiile economice și la îndrumarea părinților mei, în caz că nu ar merge treaba cu muzica, să am și un back–up plan.
– Care sunt artiștii care te inspiră pe plan muzical? Ai avut vreun idol când erai mică?
– Încă am. Rihanna și Beyonce, în primul rând. Mie Beyonce îmi inspiră perfecțiune. Acum, nu vreau să fiu în punctul acela în care să caut perfecțiunea, căci vreau să mă și bucur de ceea ce mi se întâmplă, nu vreau să-mi canalizez energia pe a fi perfectă, dar asta mă inspiră. Apoi Adele, Jessie Jay..
– Care a fost cel mai bun sfat pe care l-ai primit de-a lungul timpului?
– Să fiu autentică, să fiu eu, să nu mă ascund, să fiu naturală. Poate oamenii mă vor plăcea, dacă mă vor plăcea, și ca om, nu doar ca artist. Să-mi dau voie să fiu și Diana, nu doar Andia.
Copilăria este cea care a format-o pentru a deveni omul de azi
Andia a urcat pentru prima dată pe o scenă la vârsta de 11 ani și a cântat la un festival din zona în care a crescut. Artista s-a născut în anul 1997, în localitatea Roman, iar numele ei real este Diana Constantin. Deși nu a urmat niciodată cursuri de muzică, cântăreața a făcut pași mici pentru a urca pe cele mai mari scene ale României, iar acum își trăiește visul.
Cântăreața s-a bucurat mereu de susținerea familiei și chiar dacă părinții au sfătuit-o să urmeze un alt drum, ea a luptat pentru visul ei, de a deveni cântăreață.
– Care este amintirea ta preferată din copilărie?
– Momentele în care mă jucam pe afară cu copii. Eu am trăit la țară și am avut tot felul de jocuri pe afară și chiar sunt foarte nostalgică atunci când mă gândesc la asta. Mi se face foarte dor. Și acum dacă m-aș duce acasă, mi-ar plăcea să stau trei zile să bat mingea, să desenez cu cretă, să joc fotbal.
– Ce îți amintește de fiecare dată de mama ta?
– Emoția. Pentru că mama este o persoană sensibilă, iar eu am preluat acest lucru. Cred că inteligența emoțională îmi aduce cel mai mult aminte de mama.
– Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu ea?
– Sunt mai multe. Când m-a învățat să merg pe bicicletă, când mă ajuta la teme. Când mă striga de pe afară să mănânc, să fac baie. Diverse momente simple de care mi-este foarte dor.
Te invităm să urmărești și interviul Cleopatrei Stratan pentru a afla mai multe despre modul în care s-a schimbat viața sa.
Andia, dincolo de omul de scenă
Chiar dacă are numai 25 de ani, experiențele pe care le-a trăit până acum au ajutat-o să devină femeia de azi. Andia știe cum trebuie să fie o femeie puternică, ce pași mai are de făcut în carieră și care sunt oamenii care o inspiră.
– Cum definești tu o femeie puternică?
– Prin vulnerabilitate. O femeie puternică nu înseamnă că trebuie să fie capabilă să facă anumite lucruri, să țină o casă, bărbatul sau să crească trei copii. Ține foarte mult și de blândețe, de vulnerabilitate și de iubire .
– Care e cea mai mare frică a ta?
– Să nu rămân singură. Sunt dependentă de oameni. Nu sunt o persoană solitară. Dacă stau două-trei zile singură în casă nu mă simt ok. Am nevoie de oameni și, mai ales, de oamenii pe care eu îi iubesc, la care eu țin și care îmi fac ziua. Deci, de asta, să nu rămân singură.
– Ce crezi că nu ar trebui să spună niciodată o femeie despre sine?
– Să nu spună că nu poate. Consider că atunci când simți că nu mai poți, mai poți un pic. E bine să ne dăm voie să acceptăm emoția în care trăim. Poate suntem supărate, poate ne-a supărat cineva… Este ok să lăsăm acea emoție să se consume. Este bine să ne acceptăm așa cum suntem și să ne luam ușor iar dacă avem ceva să îmbunătățim, să facem asta cu blândețe.
– Care este cea mai mare dorință a ta pe anul acesta?
– Vreau să devin din ce în ce mai bună în ceea ce fac. Nu mă mulțumesc cu ceea ce am în punctul acesta. Sunt fericită și sunt recunoascătoare dar știu că se poate mult mai mult așa că îmi doresc să fiu din ce în ce mai bună.
