Ne-am bucurat să-l avem alături pe platourile de filmare pe îndrăgitul actor. Carismatic și mereu glumeț, Cristi Iacob a adoptat rapid o postură serioasă la întrebările cu un substrat adânc. Te invităm să-l descoperi alături de noi într-un interviu care te va ține cu sufletul la gură până în ultimul moment.
Interviu CaTine La Masculin cu Cristi Iacob
Cristi Iacob este un actor dedicat, un soț iubitor și un jurat carismatic. Acesta are o poveste de viață plină de suișuri și coborâșuri, dar reușește să-și păstreze întotdeauna zâmbetul pe buze. De data acesta, ne-a povestit mai multe amănunte din viața sa personală și ne-am bucurat să aflăm mai multe despre copilăria sa, dar și despre modul în care a evoluat de-a lungul timpului.
– Cum ești în această perioadă a vieții?
– Perioada asta e una foarte bună. E prolifică!
– Cum erai în copilărie și cum ai evoluat?
– Am avut o copilărie cam ciufulită, dar am avut o mamă grozavă, cu un talent pedagogic extraordinar. Am crescut cu greu într-o garsonieră, un copil sărac. Copiii nu prea percep sărăcia, dar am fost un copil foarte fericit. Am crescut pe malul Dunării, unde am și învățat să înot. Am păscut vacile undeva în Argeș. Mergeam să ne scăldăm. Am cunoscut toate ciupercile și plantele posibile. M-aș descurca în sălbăticie liniștit, n-aș muri de foame. Am învățat de mic să muncesc și mi-a plăcut mereu asta, sunt un workaholic. Copilul Cristișor a făcut vioară, care e foarte grea, e regina instrumentelor. Îmi plăcea să joc și poarta, să umblu, să trec Dunărea înot. Slavă Domnului că nu am talent la vioară. Asta ar fi necesitat foarte multă muncă. Am vrut să fiu medic, am fost olimpic la anatomie și am lucrat o vreme la morgă.
– Cu ce îl hrănești pe copilul Cristi Iacob?
– Trebuie să găsești bucuria în orice. Din cauza asta suntem mai ticăloși decât ar trebui să fim, pentru că nu ne bucurăm de lucruri, preferăm să le umbrim cu propria noastră neputință de a le vedea frumoase. Noi nu ne bucurăm de lucruri, iar asta e numai vina noastră. Prin meseria pe care o fac încerc să aduc puțină bucurie.
Ce spune Cristi Iacob despre profesia sa
Nu este ușor să fii actor. Dăruirea de care actorul dă dovadă pe scenă demonstrează efortul perpetuu pe care l-a depus pentru el și pentru publicul său. Este nevoie de sacrificiu și dăruire pentru a putea înțelege pe deplin bucuria de a oferi un moment de fericire publicului care vine să te privească. Un alt actor dedicat meseriei sale este Mihai Călin. Te invităm să-l urmărești într-un interviu CaTine la Masculi.
– Este mai greu să joci un personaj sau să te ai pe tine, Cristi Iacob, în rolul principal?
– Oricum ești tu. Paradoxul despre actor, știi care e, a lui de Diderot. Eu, Cristi, nu pot fi Hamlet în 1470, în Helsingor, nu am cum fizic și biologic. Există starea de grație, în care 200 de oameni stabilesc că eu sunt Hamlet, în 1470, în Helsingor. E vorba de cât investești tu în mine, ca actor. Atunc,i eu sunt dator să dau totul și să dau toate laturile. Oamenii pot foarte multe lucruri. Trebuie să te folosești chiar și de neputințele tale. Noi trebuie să arătăm totul. Mi-am urât meseria când a murit mama mea. Am avut un gând care mi-a spus să fiu atent la ce trăiesc acum, pentru că de asta ai să te folosești pe scenă. Atunci mi-am urât meseria.