Ce implică un stil de atașament anxios în iubire și relații. Ce arată studiile

Persoanele cu un stil de atașament anxios se tem adesea de abandon și întâmpină dificultăți în a se simți în siguranță în relații. Află ce implică un stil de atasament anxios în iubire și relații și ce arată studiile în acest sens.

Cristiana Coman

Publicat: 9 ianuarie 2026, 6:52

Experiențele din copilărie, inclusiv îngrijirea inconsistentă, pot conduce la dezvoltarea unui stil de atașament anxios. De-a lungul timpului, poți dezvolta atașamente mai sigure printr-un partener dedicat și terapie.

Ce implică un stil de atașament anxios în iubire și relații

Stilul de atașament anxios provoacă teama de abandon și insecuritate în relații. Poți simți nevoia constantă de reasigurare și neîncredere. A avea un stil de atașament anxios poate influența modul în care te comporți într-o relație, cum reacționezi la conflicte și cum te simți în legătură cu tine însăți.

Un semn distinctiv al stilului de atașament anxios este hiperactivarea, adică căutarea constantă a semnelor că partenerul te-ar putea părăsi.

Aceasta se poate manifesta prin nevoia frecventă de reasigurare, cum ar fi întrebări de tipul „Încă mă iubești?”. Se traduce prin căutarea obsesivă a semnelor că partenerul se îndepărtează, prin interpretarea problemelor mici ca amenințări la adresa întregii relații și prin presupunerea celor mai rele intenții ale partenerului, de exemplu, gândindu-te că nu ți-a răspuns la mesaj pentru că nu îi pasă de tine, în loc să iei în considerare alte explicații.

Alte semne ale unui stil de atașament anxios includ grijile constante legate de relație, senzația de urgență de a petrece timp cu partenerul și o părere negativă despre sine.

Incapacitatea de a rezolva problemele fără partener, ruminațiile asupra celor mai rele scenarii și dorința de a ști ce gândește sau ce simte partenerul în orice moment sunt caracteristici frecvente. Primirea reasigurărilor sau momentele pozitive cu partenerul pot aduce un ușurare temporară. Aceste gesturi nu sunt de obicei suficiente pentru ca persoanele cu stil de atașament anxios să se simtă în siguranță pe termen lung.

Cineva cu stil de atașament anxios are dificultăți în a-și permite să aibă încredere că nevoile sale vor fi îndeplinite. Această anxietate poate determina comportamente care par neîncrezătoare sau „agățate” de partener.

Cum te afectează teoria atașamentului

Reclamă

Îți dezvolți un stil de atașament în copilărie. Ești influențată atât de factorii genetici, cât și de relațiile pe care le ai cu îngrijitorii tăi. Când ești copil, depinzi de îngrijitorii tăi pentru supraviețuire. Aceasta include atât nevoile biologice (hrană, adăpost, căldură), cât și nevoile emoționale, spun cei de la Health.com.

Modul în care nevoile unui copil sunt satisfăcute în momente de stres modelează „modelul de lucru” al atașamentului. Acesta influențează felul în care copilul se percepe pe sine și relațiile ca adult.

Dacă îngrijitorii răspund constant atât nevoilor fizice, cât și celor emoționale ale copilului și îi oferă un sentiment de siguranță, copilul are șanse mai mari să dezvolte un stil de atașament securizant.

Când nevoile copilului sunt satisfăcute inconsistent sau deloc, copilul este mai predispus să dezvolte un stil de atașament nesigur. Acesta poate fi anxios, evitant sau dezorganizat, arată cei de la Healthline.com.

Copiii cu stil de atașament anxios pot învăța că trebuie să se comporte perfect, să se manifeste agresiv sau să lupte pentru a-și menține îngrijitorii aproape și a-și satisface nevoile. Aceste comportamente pot fi fost utile în copilărie, dar devin nefolositoare în relațiile adulte.