Lăcrămioara este o plantă iubitoare de umbră, apreciată pentru florile sale delicate și parfumul său dulce. A fost, de asemenea, floarea preferată a regretatei Regine Elisabeta a II-a.
Floarea pe care îți place să o vezi în grădina casei, dar despre care sigur nu știi că e și toxică
Această plantă se dezvoltă rapid și poate să formeze pe sol un covor de flori albe primăvara. Contrastul frumos cu frunzele sale verzi, lăcrămioara este și o alegere frecventă pentru buchetele de mireasă și aranjamentele florale de primăvară.
Tulpinile sale subțiri și ușor arcuite pot susține până la 12 flori în formă de clopoțel, fiecare având șase petale. Poate crește până la 20 cm în înălțime și a primit prestigiosul Premiu de Merit în Grădinărit (Award of Garden Merit) de la Royal Horticultural Society, recunoscându-i valoarea.
Lăcrămioara poate fi întâlnită în Europa, Asia și America de Nord. Este asociată cu luna mai și simbolizează reîntoarcerea fericirii, fiind considerată floarea lunii mai.
În Franța, de Ziua Lăcrămioarei (La Fête du Muguet), pe 1 mai, această floare este oferită celor dragi ca simbol al norocului și bucuriei. Tradiția datează din secolul al XVI-lea, când regele Carol al IX-lea al Franței a inaugurat acest obicei în 1561.
Lăcrămioara este perfectă pentru grădinile umbrite, oferind un decor spectaculos primăvara. Se dezvoltă bine și în ghivece sau ca plantă de interior înainte de a fi transplantată în grădină.
Pentru a oferi cele mai frumoase flori, lăcrămioara preferă umbra parțială sau totală. Necesită un sol umed și bine drenat, dar are nevoie de puțină întreținere. Este recomandată doar o mulcire toamna cu frunze compostate sau scoarță mărunțită.