Pentru aceste persoane, granițele par să însemne reguli stricte, potențial de conflict sau poate chiar ceva ce își doresc să implementeze, dar nu știu cum să facă fără să își pună relațiile în pericol.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Când ești atât de concentrat(ă) pe nevoile celuilalt și pe evitarea dezaprobării, poți ușor să pierzi din vedere locul tău în relație. Ți-ai pus vreodată întrebarea: De ce am eu nevoie pentru a fi un partener prezent în această relație? Cu alte cuvinte: Ce ar însemna pentru mine să fiu bine în cadrul relației?
Cum să stabilești granițe sănătoase în relația ta
Granițele nu sunt despre distanțare, control sau egoism. Sunt despre claritate, siguranță și autoreglare — elemente-cheie într-o relație matură și echilibrată. Când știi cine ești, ce simți și ce ai nevoie, poți fi prezent(ă) în relație fără să te pierzi în ea.
Granițele sunt limitele psihologice, emoționale, fizice și comportamentale care definesc ce este acceptabil și ce nu, în funcție de valorile, nevoile și ritmul fiecăruia. Ele țin de respectul față de propria identitate, de spațiul emoțional, de autonomie și de modul în care vrem să fim tratați.
O graniță sănătoasă nu este o afirmație defensivă, ci o formă matură de comunicare: „Asta sunt eu, așa funcționez, așa îmi pasă de mine și de tine.” Este o delimitare asumată între „ce îmi aparține mie” și „ce îți aparține ție”, între responsabilitatea personală și ceea ce ține de celălalt
Ele îți spun:
- · „Până aici e responsabilitatea mea, de aici e a ta.”
- · „Asta e în regulă pentru mine, asta nu.”
- · „Așa vreau să fiu tratat(ă).”
Ce NU sunt granițele:
 Cum să stabilești granițe sănătoase în relația ta?&method=button){kind=small}
