Home // CaTine // Urania Cremene, despre învățare, valori și empatie: „Eu cred că e o mare diferență între instinct și intuiție”
Urania Cremene, despre învățare, valori și empatie: „Eu cred că e o mare diferență între instinct și intuiție”
Urania Cremene nu prea mai are nevoie de prezentare, cel puțin pentru părinții din România. Cu toate acestea, ea este mai mult decât o voce care îi ajută pe părinți să facă față provocărilor din viața lor alături de copii. Urania inspiră o mulțime de oameni și cu brațele deschise este mereu acolo să ajute, atunci când cei din jur îi cer acest lucru.
Urania Cremene a spus un "Da" răspicat dorinței noastre de a o avea la interviul CaTine.ro / CaTine.ro
Urania Cremene a spus un "Da" răspicat dorinței noastre de a o avea la interviul CaTine.ro. Ea este o sursă de insiprație în atât de multe domenii. Faptul că spune, ori de câte ori are ocazia, că educația poate face diferența în viitor, ne face să privim cu încredere către copii și să credem că vor deveni adulți de succes mai târziu în viață.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Urania Cremene, despre învățare, valori și empatie
Urania Cremene are nevoie de un program oraganizat ca la carte pentru a face față tuturor proiectelor în care e implicată. Chiar dacă rar își găsește timp pentru ea, nu se plânge de acest lucru, ba din contră. I se umple sufletul de bucurie atunci când sfaturile și recomandările ei dau rezultatele dorite.
– Cum ești tu în această perioadă? – Foarte aglomerată, dar asta este ceva ce fac dintotdeauna. Îmi aglomerez întotdeauna programul, pe care mi-l aglomerez singură, nici măcar nu pot să dau vina pe cineva. Când spun că îmi aglomerez programul înseamnă că am săptămâni pe care mi le programez aproape la minut, în așa fel încât să am câte o săptămână pe care să o eliberez total. Am învățat că așa funcționez eu. Funcționez ca marea, ca valurile. Muncesc o perioadă destul de lungă, după care am nevoie de minimum o săptămână în care să stau.
De ce a renunțat Urania la carne în urmă cu mulți ani
– Care crezi că este ultimul lucru pe care l-ai descoperit sau l-ai redescoperit la tine însăți? – Uite, bunăoară, recent am reînceput să mănânc carne. N-am mai mâncat carne de peste 14 ani. Anul trecut am trecut printr-o serie de schimbări și mi-am pus semne de întrebare inclusiv cu privire la convingerile mele. Peste tot pe unde mergeam, eu eram aia care nu mânca carne și toți se dădeau peste cap să-mi pregătească tot felul de mâncăruri care să nu conțină carne. Am început să-mi pun semne de întrebare cu privire la această convingere și nu doar asta, mai multe. M-am întrebat de ce fac asta? Care a fost convingerea de atunci, toți anii aceștia care m-au făcut să iau această alegere? Mi-am ascultat corpul și am început să-mi dau voie să mănânc din nou carne.
– Ce convingere de atunci te-a determinat să te oprești din a consuma carne? – Am avut prieteni buni, la vârste destul de mici, 30 și ceva de ani, doi dintre ei care au murit de cancer. Am început să citesc ce duce la povestea asta, iar ca să fac povestea scurtă, unul din factori, nici măcar primul, era un corp mai degrabă acid, fără mișcare fizică, cu alimentație preponderent bazată pe alimente de origine animală și altele de tip: alcool, oțet, zahăr și așa mai departe. Am început să scot din aceste alimente. Povestea e că am trecut într-o extremă zdravănă. Alimentația mea atunci bazându-se 50% pe lapte și brânză. Cred că beam un litru de lapte pe zi. Am trecut într-un veganism total atunci. Cam asta a fost povestea acum 14-15 ani.
Care sunt valorile după care Urania Cremene se ghidează în viață
Deși mulți cred că Urania știe tot despre relația dintre copii și părinți, dorința ei de învățare este de neoprit. Provocările din viața unei familii sunt multe, iar ele se schimbă și se adaptează la ritmul vieții. Niciodată nu știi prea multe despre educația unui copil, iar Urania este omul are se documentează constant pentru a-i ajuta pe adulți să le ofere celor mici educația, informațiile, valorile, principiile sănătoase de care au nevoie.
Reclamă
– Ce fel de discuții ai cu tine însăți? – Cred că foarte mult din lucrurile la care mă gândesc țin de valorile mele, lucrurile în care cred cu adevărat. Cum ar fi învățarea, click-urile mentale sau pe măsură ce citesc un material și mă gândesc foarte mult la concepte. Aflu o informație, iar asta fac câteva ore pe zi. (…) Uneori îmi rămâne un concept în cap și încerc să-l derulez în toate formele lui ca să văd cât de adevărat este pentru toată lumea, pentru toate vârstele, pentru toate sexele și cum s-ar aplica asta în zona muncii mele. (…) Cu asta îmi ocup cea mai mare parte din timp, cu concepte. Un alt dialog pe care îl am continuu este despre „de ce fac ceea ce fac”, în așa fel încât să mă aliniez la valorile mele, la empatia pe care o am față de alți oameni.
Urania Cremene povestește cu drag despre copilărie
– Cum ai grijă de sufletul tău? – Ține iarăși de alegeri. Mie îmi sunt foarte clare valorile mele. Valorile mele însemnând lucrurile pe care le fac zilnic și care sunt importante pentru mine, care mă ajută să iau decizii în privința felului în care îmi petrec timpul, în privința felului în care aleg să fiu alături de niște oameni și mai puțin alături de alții, activitățile pe care le aleg și așa mai departe. Cred că ceea ce îmi hrănește sufletul este tocmai ceea ce îmi hrănește valorile. Atunci, eu încerc să fac cu adevărat lucruri care sunt importante pentru mine și să decid pe timpul meu lucrurile care sunt importante pentru mine, în așa fel încât să nu decidă alții pe timpul meu sau împotriva valorilor mele.
– Cum era Urania în perioada copilăriei? – Eram nebună complet. Eram băiețoasă, foarte băiețoasă. Eram un copil băiețos, curajos, greu de strunit. Am crescut alături de un frate cu cinci ani mai mare decât mine, ceea ce înseamnă că majoritatea copilăriei mele s-a petrecut alături de băieți. Eram mascota găștii de prieteni a fratelui meu și atunci, mai toate lucrurile pe care le făceam erau alături de ei. Am jucat fotbal mai mult decât să mă joc cu păpușile, m-am cățărat în copaci, am plimbat biciclete, role, rachete de tenis. (…) Părinții m-au lăsat în pace. Am purtat fustă prima oară pe la 12 ani. Tot în copac eram când am purtat fusta aia.
Urania a avut un exemplu în bunica și fratele ei
Urania a împărțit camera cu bunica sa până la vârsta adolescenței. Aceasta a fost cea care i-a dat valori importante pentru viața de adult. Fratele său a fost cel care i-a insuflat pasiunea pentru cărți și tot el a ajutat-o să fie puternică și să se ridice de fiecare dată când simțea că nu mai poate ține pasul.
Capacitatea asta de a ne ridica atunci când cădeam, pentru că nu era nimeni care să ne ia în brațe. Sigur, asta vine și cu plusuri și cu minusuri. Asta am învățat atunci, cred eu, antifragilitate.
– Urania Cremene
– Care crezi că este una dintre cele mai dragi amintiri pe care o ai alături de bunica ta? – Bunica mea era o femeie extrem de elegantă. (…) Nu am văzut-o niciodată purtând în casă altceva decât haine de stradă. Ea nu purta pijamale sau halate decât în momentul în care mergea la baie și înapoi, până se îmbrăca. Încerca să fie tot timpul impecabilă, în felul în care vorbea, în care gesticula, mergea, rostea. Ea a învățat limba română. Ea s-a născut în Grecia și era foarte atentă cum rostea. Învățase la vârstă adultă această limbă. Scria impecabil. Cea mai dragă amintire a mea era felul în care ea gătea. Eram tot timpul alături de ea în bucătărie. Eram singura pe care o accepta lângă ea în bucătărie. Era o meticulozitate aproape de meditație în momentul în care gătea. (…) Era o bucurie să o privesc când gătea. Era un dans. (…)
Sfatul primit de la bunica ei a ajutat-o, dar i-a creat și probleme
– Îți amintești un sfat primit de la bunica ta care te ghidează și astăzi? – Am auzit un lucru de la bunica mea care m-a ajutat o perioadă și m-a încurcat o lungă perioadă de timp. Ți-am spus că ea era impecabilă. Asta e un lucru foarte fain de primit, pe de altă parte nu te ajută să-ți gestionezi emoțiile, să te apropii de ceilalți și nu te ajută să rămâi într-o autenticitate asumată. Eu am preluat acest model al bunicii mele care îmi spunea de exemplu, când mă vedea furioasă, lucru care nu era permis în casă, îmi spunea printre dinți: „Nu are nimeni nicio vină că tu ai o zi proastă. Mergi la tine în cameră și întoarce-te cu un zâmbet pe buze” (…).
Vulnerabilitatea este un principiu de care avem nevoie ca oameni
Pe langa faptul că Urania ține mult la conduita unui om și la politețe, ea a încercat să adauge în viața ei și vulnerabilitatea.
– Ce aspect din relația dintre tine și bunica ta încerci să păstrezi în relația dintre tine și fiul tău? – Poveștile. Era un om foarte bogat, interior. Era un om foarte cult, cu o cultură generală vastă, care reușea să mă fac curioasă cu privire la anumite subiecte suficient cât să vreau să deschid o parte. Făcea legături, pe care cred că le-am preluat și eu, între foarte multe discipline. (…) Avea simțul ăsta al poveștii și era extrem de șarmantă. Îmi place să fac asta în relația cu fiul meu. Relația noastră s-a bazat pe povești și pe povești inventate. Inventam povești despre orice, la care el a început să participe pe măsură ce a învățat să vorbească.
– Care au fost principalele provocări pentru tine atunci când ai devenit mamă? – Tot acest perfecționism. Nu am scăpat de el nici astăzi, nu știu dacă o să reușesc vreodată. Eu am început să învăț despre parenting cu câțiva ani înainte să devin mamă. Am devenit trainer la 20 și puțin de ani. Am învățat despre motivație și despre comportament uman, despre abilități și calitățile care ne ajută să reușim în viață. Pe multe dintre ele le-am și predat. (…) Învățând despre parenting mi-am dorit să fiu perfectă, să nu greșesc. (…) Cred că treaba asta cu perfecționismul m-a obosit foarte mult.
Ce a determinat-o pe Urania să studieze parenting-ul
– Ce parte din propria ta poveste te-a determinat să pășești în lumea parenting-ului? – Sămânța care m-a adus aici a fost a dorinței mele de învățare. Eu am învățat dintotdeauna. E o valoare pe care am primit-o acasă. M-am născut într-o casă plină de cărți, în care toată lumea citea și făcea schimb de informații și concepte. Până în 2007, trainer fiind din 2001 până în 2007, am predat tot felul de abilități, atitudini, comportamente, în general erau pentru manageri și antreprenorii din cele mai mari companii. În 2007, în timp ce făceam toate astea și mă gândeam că la un moment dat o să devin mamă, am avut un concediu de două săptămâni cu patru adulți, două cupluri, fiecare având doi copii. Eu nu eram mamă în momentul ăla. Mi-am dat seama că abilitățile pe care noi le avem la serviciu, acești patru oameni fiind la rândul lor, manageri, foarte educați, doi dintre ei erau CEO de corporație, aceste abilități nu-i ajută pe părinți să facă o treabă bună cu copiii lor.
Urania spune că indiferent de educația pe care o ai, creșterea unui copil este cu totul altceva. După ce a văzut că părinții cu greu pot face față rutinei din viața unui copil, a cuprins-o frica. Din dorința de a fi o mamă bună pentru copilul ei, Urania s-a apucat de învățat.
Motorul principal a fost frica. Mi-am dat seama că nici eu nu aș ști ce să fac în acele situații. Le puneam întrebări acestor părinți. Mi-am dat seama că facem lucrurile cam după ureche. Reacționăm pur și simplu la comportamentele copiilor fără să avem un plan, fără să avem o țintă, fără să avem niște tehnici, abilități, metode.
– Urania Cremene
Ce rol are informația în relația dintre părinte și copil
Urania Cremene e de acord că informația e la un click distanță, dar tot ea spune că e dificil să decizici ce ți se potrivește și ce nu. Din cauza părerilor contradictorii din cărți, podcasturi, e foarte dificil și acesta e unul dintre factorii care face călătoria părinților atât de grea.
– Trăim într-o lume în care informația e la un click distanță. Cum crezi că reușește o proaspătă să-și asculte primul instinct atunci când are grijă de copilul ei?
– Gradul de autoritate al părintelui față de copil era clar. (…) Acum ne dorim mult mai multe lucruri pentru copiii noștri. A-ți pune problema stimei de sine la copil e ceva foarte nou. Să ajungă cea mai bună variantă a lui, nu se vorbea despre așa ceva acum 15 ani. Eu cred că e o mare diferență între instinct și intuiție. Instinctul ne ajută să rămânem în viață. Instinctul este despre supraviețuire și asta funcționează foarte bine la mame în primele luni din viață ale copilului. (…) Instinctul te poate ajuta să-ți ții copilul în viață, dar nu te poate ajuta să-l ajuți să devină cea mai bună versiune a sa. Aici e nevoie să învețe.
Ce înseamnă o femeie puternică pentru Urania
– Care crezi că este definiția unei femei puternice? – Știi de ce îmi e greu să-ți răspund la această întrebare? Îmi dau seama, inclusiv din propriul model, că puterea este apanajul masculinității. Este o lume construită de bărbați și pentru bărbați, iar femeile care au reușit, au trebuit să-și pună pantaloni pe ele. Ăsta e adevărul și asta am făcut și eu. O lungă perioadă din viața mea eu nu am știt să fiu femeie, mi-am ascuns feminitatea pentru că a reprezentat o piedică. (…) M-am ascuns. Deci nu știu ce înseamnă o femei puternică de fapt. Puterea unei femei este acum evaluată în funcție de cariera ei, de cât de repede se ridică de jos, de cât de repede se întoarce la serviciu după ce a născut, de cât de repede pierde kilogramele după ce le-a câștigat, de cât de puțin vulnerabilă se arată.
– Dacă ar fi să oferi un mesaj de mulțumire cuiva și l-ai avea în fața ta, cui i-ai mulțumi și pentru ce? – Fac asta în fiecare zi și nu exagerez cu nimic. Exercițiile de recunoștință pentru oameni care îmi dau lucruri, care îmi oferă, care îmi sunt, care aprind o lumină sau care mă țin în brațe sau care îmi oferă empatie. Fac asta în fiecare zi. (…) Sigur că există oameni care au reprezentat și reprezintă enorm pentru mine. (…) Nu știu cu cine aș începe și cu cine aș sfârși. Copilului meu, cel mai mare profesor al meu.
