Lavinia Chițu, despre generozitate, răbdare și curiozitate: "Mi-aș dori enorm de mult ca astfel de informații să fie cât mai des auzite în lumea noastră"

Lavinia Chițu, despre generozitate, răbdare și curiozitate: „Mi-aș dori enorm de mult ca astfel de informații să fie cât mai des auzite în lumea noastră”

Lavinia Chițu este interpret mimico-gestual și este un membru vital al comunității surzilor. Prin interviul pe care ni l-a oferit, ne-a ajutat să înțelegem mai bine ce înseamnă meseria ei și cum îi ajută pe cei cu deficiențe să ducă o viață cât mai normală într-o lume plină de provocări.

Andrada Marinică

Publicat: 26 februarie 2024, 13:52 / Actualizat: 27 februarie 2024, 13:44

Lavinia a învățat limbajul semnelor pentru a comunica mai ușor cu părinții săi. Deși are numai 32 de ani, este translator în limba semnelor române și ajută o mulțime de oameni atunci când poate și timpul îi permite.

ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ

Lavinia Chițu, despre generozitate, răbdare și curiozitate

Pentru Lavinia Chițu este absolut normal să fie implicată într-o mulțime de proiecte. Merge la conferințe, lucrează în TV, traduce știri, traduce piese de teatru și concerte, festivaluri de muzică, și o face cu zâmbetul pe buze pentru oamenii cu dificiențe de auz. Ea reușește prin implicarea ei să le redea zâmbetul pe buze și să-i ajute să înțeleagă mai ușor ce se întâmplă în jurul lor.

– Cum ești tu în această perioadă?
– În această perioadă, sunt angrenată în foarte multe proiecte, ca de obicei. În proiecte precum conferințe, lucrez în TV, traduc știrile. Ce mai fac? Traduc piese de teatru, traduc concerte, festivaluri de muzică pentru comunitatea surdă. Și în viața de zi cu zi, când mai am timp, mai merg să mai ajut persoanele surde pe teren. La poliție, la medic, la judecătorie, când mai am timp. Și mai am încă ceva, mai ofer consiliere pe partea asta de psihologie, în limbajul semnelor, la terapie cu persoanele surde, cam asta fac.

– Cum ai descrie activitatea ta de interpret mimico-gestual, în câteva cuvinte?
– Păi, în primul rând, ca să faci această meserie, ai nevoie de foarte, foarte multă răbdare. Ai nevoie de perseverență și să fii curios, să descoperi cât mai mult.

Ce este limba semnelor române, limba oficială a persoanelor surde

Limba semnelor române este limba oficială pentru persoanele surde din anul 2020. Lavinia spune că pentru a avea această meserie ai nevoie de răbdare și curiozitate. În limba semnelor, acum 20 de ani, existau doar 5.000 de cuvinte, iar acum s-a ajuns undeva la aproximativ 15.000. Acest limbaj începe să se dezvolte, iar tehnologia facilitează acest lucru. Pe lângă asta, dacă ești un interpret dedicat, trebuie să fii implicat în comunitate, să călătorești, să explorezi, să perseverezi, să înveți mai mult. Un interpret bun pune accent pe calitate pentru ca oamenii care au nevoie de el să fie cât mai bine ajutați.

– Și practic, cum ai descrie acest limbaj al semnelor române pentru cei care nu știu să comunice prin intermediul lui?
– În general, este un limbaj destul de greu, adică nu este atât de ușor. Ca să ajungi la un nivel în care poți comunica cu o persoană surdă, nu știu, undeva la 60, 70, 80%, ai nevoie de un an, doi, trei ani. Dar, repet, nu este suficient să mergi la cursuri și cam atât. Pentru că, e ca o limbă străină, se uită. Dacă nu ai antrenament și nu ai practică, o uiți. De aceea, este foarte important să stai în comunitatea persoanelor surde, să-i înțelegi, să-i întrebi.

– Ce parte din propria ta experiență te-a condus pe acest drum și cum a început misiunea ta?
– Toată lumea știe că eu provin dintr-o familie de persoane surde. Părinții mei nu aud absolut deloc, adică nici măcar cu aparate auditive. Și când m-am născut, mama mi-a arătat în semne „bine ai venit, fiica mea”. Asta mi-a spus mama. Eu am început să conștientizez undeva pe la un an și jumătate, doi ani de zile, că ai mei erau diferiți, speciali, dădeau din mâini și încercam să înțeleg ce îmi spun. Mâncare, mi-e foame, am nevoie la toaletă și astfel de lucruri esențiale în viața unui copil.

Reclamă

Care este povestea de viață a Laviniei Chițu

Părinții Laviniei nu au vrut să o învețe limbajul semnelor din cauza faptului că nu își doreau ca și ea să fie discriminată cu ei. Cu toate acestea, când Lavinia a început să le ceară acest lucru, au decis să îi arate semnele pentru lucrurile de bază. Pornirea Laviniei a plecat de la faptul că a dorit să înțeleagă mai mult această lume a tăcerii. La vârsta de 7-8 ani, tânăra mergea deja la Filiala Surzilor și se implica în acțiuni de voluntariat.

La 12 ani, se ocupa deja de aproape 50 de persoane surde, le ducea în excursii, și deși era foarte greu, mai avea timp și pentru pasiunea ei, muzica. Din cauza lipsurilor materiale, părinții nu au putut să-i ofere cursuri de canto, dar i-au cumpărat un pick-up la care să asculte muzică. Acela a fost momentul în care ei au reușit să înțeleagă versurile unei melodii pentru prima dată, de la un copil. Lavinia le-a tradus melodia în limbajul semnelor.

În 2014 a început să fie contactată de televiziuni pentru a interpreta știrile în semne, iar în 2019 a început să traducă versurile melodiilor pentru surzi. A lucrat cu case de producție, a organizat concerte acustice pentru persoanele cu dizabilități, iar mai apoi a fost contactată de marile festivaluri. Pe Lavinia Chițu nimic nu o oprește când vede bucuria din ochii persoanelor surde, care se bucură de versurile traduse de ea.

Lucrul care contează cel mai mult în cariera sa este implicarea și dorința constantă de a primi feedback de la persoanele surde. Lucrează îndeaproape cu ei pentru ca abilitățile ei să se îmbunățească tot pentru a-i ajuta și mai mult.

Tatăl Laviniei s-a folosit de orice obiect ca să aibă grijă cât mai bine de fiica sa

– Ce crezi că am putea să facem, nu știu, fiecare la nivel individual, de exemplu?
– Cred că, în primul rând, să fim un pic mai deschiși. Să vedem că oamenii ăștia trăiesc în societate, sunt printre noi. Să ieșim, de ce nu, să-i cunoaștem la o cafea sau într-o anumită conjunctură, la un anumit eveniment. Să-i întrebăm: „Ce ți-ar trebui, ce-ți lipsește în societate, cu ce am putea noi să te ajutăm?„. La nivel individual. Și ei o să-ți spună, ei o să-ți spună totul.

Din dorința de a avea cât mai bine grijă de ea, Lavinia a povestit că tatăl ei a inventat un dispozitiv dintr-o bucată de lemn, care avea niște senzori. Aceștia se declanșau atunci când ea era într-o altă cameră și avea nevoie de ajutor. Acest lucru a ajutat-o și mai mult să înțeleagă că oamenii surzi sunt oameni speciali. Au o inteligență aparte și pe care o folosesc ca să se poată descurca în lumea plină de prejudecăți.

Lavinia Chițu este mândră de părinții ei, la fel cum sunt și ei de ea

Din păcate, chiar și în 2024, mentalitatea oamenilor nu s-a schimbat. Oamenii surzi sunt discriminați și tratați cu indiferență. Lavinia a povestit că bunica sa îi dă peste mână atunci când ea comunică prin semne cu mama sa. Expresia „râde lumea de noi” îi izolează pe acești oameni de realitate. Sunt puțini cei care își doresc să le înțeleagă suferința și dorința de a fi tratați cu respect și generozitate.

– Aș vrea să te întreb dacă îți amintești un sfat sau o lecție primită de la mama ta, pe care o porți în suflet și în ziua de astăzi?
– În primul rând, mereu îmi spune că mă iubește. Ca sfat, să am grijă de mine în lumea asta, unde mă duc, că lumea e și rea și bună. Și să fiu bună cu toată lumea. Așa, din cuvintele lor, cum pot ei să-mi spună, asta am înțeles. Și că mă iubesc? Da, în fiecare zi. Noi vorbim în fiecare zi la WebCam, pe FaceTime și ne spunem că ne iubim, ne spunem problemele. Îi ajut pe partea asta de comunicare în semne. Da, am niște părinți minunați și nu i-aș schimba pentru nimic în lume și mă bucur că sunt fiica lor. Mă bucur că am venit pe această planetă să pot să fac ceva.

– Ce consideri că reprezintă o femeie puternică în ziua de astăzi?
– Nu știu, pentru mine, o femeie puternică înseamnă să treci prin multe lucruri grele. Încercări din viața de zi cu zi. Să înveți din greșeli, să fii din ce în ce mai bun.

Vezi galeria foto 5 poze