Ana a lăsat de înțeles prin fiecare răspuns pe care l-a oferit că munca, pasiunea și determinarea fac echipă bună împreună și că fără ele lucrurile sunt destul de greu de obținut. Rutina, stresul de zi cu zi și părerile celor din jur afectează într-un punct al vieții, dar tenacitatea te poate ajuta să le depășești pe toate.
Ana Odagiu, tenace și sensibilă
Te invităm să o descoperi și tu pe Ana Odagiu într-un interviu sincer și emoționant. Pasiunea pentru actorie ar fi cuvântul care o descrie cel mai bine, dar Ana este mai mult de atât.
E o femeie dedicată, sensibilă, puternică, deloc superficială, care a învățat despre frumosul artei încă din copilărie.
-Cum te-ai descrie în trei cuvinte, altfel decât te știu oamenii de acasă?
-Exagerat de sensibilă, tristă uneori, gânditoare.
-Povestește-ne în câteva cuvinte despre momentul sau momentele care te-au modelat în cine ești astăzi?
-Nu știu dacă a fost un moment anume, ci mai multe cumulate într-un timp mai lung. În familie au fost, tot ce am discutat cu ei mei și felul în care ei încercau să mă educe. Să-mi deschidă orizontul și cum încercau să-mi arate frumosul în artă.
-Cum a fost fetița Ana la 10 anișori?
-Am fost un copil cuminte, timid pe alocuri, dar dorindu-mi mereu să am prieteni. Apoi, când am căpătat câteva noțiuni despre muzică, despre iubire, încercam să dau mai departe copiilor cu care mă jucam. Eram cumva defazată pentru că ei voiau în general să se joace.
-Cu ce se hrănește azi copilul interior?
-Cu faptul că sunt pe scenă. Când sunt acolo dau viață copilului din mine. Mă joc, sunt o fire care se joacă și încerc să iau lucrurile grave mai cu zâmbet pentru că dacă spun ușor aș părea supercifială și nu sunt deloc așa.
-Povestește-ne câteva lucruri despre locul tău natal și cum te-a modelat în cine ești astăzi?
-Eu m-am născut în București și în perioada 1 – 8 ani am stat la bunici. A trăi cu bunicii te dezvoltă într-un anumit fel. Oamenii care au copii cred că ar trebui să-i mai lase la bunici. Ei au un soi de generozitate, de toleranță, de încredere față de părinți. Bucureștiul m-a modelat cred și de aici sunt hiperactivă.
Ana Odagiu, despre educație și familie
Pentru Ana familia este un lucru sfânt. Spune cu zâmbetul pe buze că a fost norocoasă să crească într-o familie în care a primit explicații chiar și pentru cele mai banale lucruri. Părinții au crescut-o cu dragoste pentru familie, teatru, artă și le mulțumește continuu pentru asta.
-Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai cu mama ta?
-Cred că pe mama am descoperit-o mult mai târziu, eu citindu-i jurnalele. Era foarte romantică și sensibilă. Eu această latură a ei am descoperit-o mult mai târziu pentru că nu am fost atentă la ea și la nevoile ei. Sunt ca ea din punctul acesta de vedere. Momentele noastre frumoase au venit mult mai târziu. Adoram să vedem filme, mama cred că știe toate filmele românești și nu numai. Ea mi-a deschis această pasiune.
-Îmi poți face un portret al surorii tale și ne poți spune cum arată ea prin ochii tăi?
–Monica e perfecțiune și mă refer și la lucrurile urâte. E minunată și deși e cu 10 ani mai mică învăț extraordinar de multe lucruri de la ea. Real ne-am crescut. Abordează lucruile diferit și mai aplicat decât mine. Ea are un alt ritm, nu reacționează impulsiv ca mine, îmi explică unele lucruri. E un copil minunat și am trecut prin multe lucruri amândouă.
-Este actoria o formă de terapie pentru tine?
-Nu m-am gândit niciodată că este, dar e clar că așa e. Nu am gândit-o așa pentru că o fac din pasiune, devotament și pentru că simt prin toți porii că vreau să fac asta. Am simțit asta în perioada pandemiei, m-am adaptat rapid, am folosit un alt soi de a mă exprima.
-Dacă nu ar fi actoria și muzica, ce altceva ai face?
-Aș dormi. Nu m-am gândit, când eram mică spuneam că aș vrea să fiu medic. Cu toate acestea, în copilărie am cântat la perie, am tras cearșafuri și am făcut piese de teatru. Prin urmare nu cred că aș fi putut să fac altceva.
Ana Odagiu s-a căsătorit recent și este o femeie fericită și iubită
Ana Odagiu și Conrad Mericoffer s-au căsătorit civil, după doi ani de relație. Fosta concurentă de la „Te cunosc de undeva!” este mai fericită ca oricând și recunoscătoare că a întâlnit un bărbat care să o împlinească și să o susțină atât cât are nevoie de fiecare dată.
-Cum definești tu o femeie puternică?
-Cred că femeile din structură sunt puternice. E foarte greu să definesc. Cred că este vorba despre puterea de anduranță. Cât poți să duci în momentele în care viața te lovește cu tot felul de lucruri neplăcute. Să nu le lași să te afecteze încât să mergi la terapie, să treci pe pastile. Dacă reușești real să le duci, atunci ești o femeie puternică.
-Ce din partenerul tău te face să fii tu?
-Perspectiva lui. Comunicăm foarte mult, îmi spune lucruri și se arată vulnerabil mă face să fiu în confort. În general mergem mână în mână.
-I-ai luat numele soțului tău?
-Da, i-am luat numele deși eu m-am gândit că nu voi lua numele nimănui. Am vrut să rămână în memoria tatălui meu. Mă cheamă Odagiu, eu cu tata aveam certuri foarte mari. La un moment dat i-am spus că abia aștept să mă fac mare și să-mi schimb numele. Mi-a părut tare rău că am spus chestia asta. Am vorbit cu Conrad și el mi-a spus că nu este nicio problemă. Eu sunt o tipă pragmatică și nu aveam chef să-mi schimb buletinul și toate cele. Dar când am ajuns acolo și m-au întrebat care vreau să fie numele după căsătorie am spus Ana Odagiu Mericoffer.
-Cum este să ai aceeași meserie cu partenerul de viață?
-Eu asta mi-am dorit, ca să înțeleagă când plec în turnee, de ce durează atât să mă întorc din turnee, de ce noaptea sunt foarte obosită. Eu am nevoie de un om care să înțeleagă și care să-mi fie partener și echipă dincolo de iubit și soț. El este așa și mă bucur din suflet că esta așa.