Dorian Boguță este, în general, foarte discret și preferă să lase talentul și cariera sa să vorbească de la sine. Despre viața personală povestește rareori, însă de această dată l-am convins să ne dezvăluie câte puțin despre povestea sa.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Interviu CaTine La Masculin cu Dorian Boguţă
Dorian și-a construit o carieră de succes la Chișinău, însă a fost întotdeauna genul de bărbat care a muncit din greu pentru visul său. Acesta nu s-a mulțumit cu puțin și a luptat pentru a își atinge obiectivele. La aproape 30 de ani, s-a mutat în București și a schimbat mai multe job-uri înainte să ajungă iar un actor de succes și un regizor respectat. Pasiunea și dragostea față de artă sunt elementele cheie care vorbesc despre dedicarea lui Dorian Boguță în cariera sa.
– Ce faci? Cum ești în perioada asta a vieții tale?
– Cred că sunt bine în sensul că fac ce-mi place și e foarte important pentru mine asta, să nu mă încordez prea mult pentru lucruri care nu sunt importante pentru mine. Dacă aș face chestia asta, nu ar ieși bine.
– Spune-ne cum te-ai descrie în trei cuvinte, altfel decât te percep oamenii de acasă ori din online.
– Aparențele de multe ori sunt înșelătoare. Cei de acasă mă percep așa cum mă percep, cu bune și rele, dar atâta timp cât stăm împreună cred că sunt tolerabil.
– Ce crezi că apreciază oamenii, prietenii la tine?
– Nu știu, probabil faptul că știu să ascult. Din păcate, ritmurile în care trăim noi acum, în secolul XXI, cu tot ceea ce ne înconjoară sunt extrem de alerte. În momentul când asculți, afli informații. În momentul când vorbești, spui ce știi. Nu e mai bine să afli informații, să devii puțin mai deștept, dacă se poate spune?
Citește și
Interviu CaTine La Masculin cu Krem: „Ar trebui să încercăm să fim mai empatici și mai buni unii cu ceilalți”
Citește și
Interviu CaTine La Masculin cu Cătălin Cazacu: „Sunt un dezastru și un haos controlat”
Reclamă
Cum și-a început Dorian Boguță cariera de actor
Nu doar povestea de viață a actorului este una de-a dreptul fascinantă, ci și modul în care și-a testat mereu limitele în varianta pe care a ales-o. A renunțat la spectacole, la colegi, la tot ceea ce construise în Teatrul Național de la Chișinău pentru a se muta în București. Nu i-a fost deloc ușor, dar a știut că nu este cale de întoarcere. Și-a dorit ”să încerce marea cu degetul” și a reușit tot ce și-a propus. A devenit unul dintre cei mai apreciați actori din România, dar și un regizor de succes.
– Tu ai o poveste foarte interesantă. Spune-ne și nouă, te rog, ce reprezintă 14 august 1999?
– Mi-am început viața de la minus doi. Eu nu știu dacă sunt un actor foarte bun sau bun chiar, dar știu sigur că nu pot să fac altceva. Și atunci prefer să fac ce știu cât de cât. În actorie nu poți să ai accent pentru că nu poți juca în spectacole, în filme. Deci, practic, -2 -ul acela era acest hop pe care trebuia să-l trec și abia apoi să încerc să-mi fac un rost în profesia asta de care-mi place foarte mult, că nu pot spune că o iubesc. De iubit iubești părinții, persoana de lângă tine. Dar meseria face parte din mine.
