Nuami a fost invitata noastră la interviul CaTine.ro. Și pentru că site-ul nostru este dedicat femeilor de toate vârstele, din toate categoriile sociale, actrița ne-a ajutat să înțelegem și mai mult și mai bine că o femeie puternică este fiecare femeie în parte. Puterea unei femei este o caracteristică cu care aceasta se naște.
Nuami Dinescu, despre empatie și bunătate
Nuami Dinescu este cunoscută publicului larg din România. După ce s-a făcut remarcată în teatru, film, seriale TV, producții TV, Nuami încă trăiește prin fiecare proiect pe care îl are. Putem spune sincer și deschis că bucuria ei, atunci când pășește într-un platou de filmare, nu poate fi descrisă în cuvinte. Este exemplul perfect pentru proverbul „munca înnobilează omul”.
– Cum ești tu în această perioadă?
– Perioada asta sunt bine. Sunt bine pentru că, sincer, pe mine mă scoate din minți să stau degeaba. Și câtă vreme am de filmat, sigur, am și multe alte lucruri pe care le mai fac… Am mici proiecțele, am multe chestii ale mele de voluntariat, mă mai duc la câte o întâlnire cu fetele care fac antreprenoriat. Dar sunt foarte bine pentru că filmez, asta e ce îmi place mie cel mai mult să fac.
– Care crezi că e ultimul lucru pe care l-ai descoperit sau l-ai redescoperit la tine însăți?
– Că sunt foarte atentă la ce se întâmplă cu mine din punct de vedere emoțional când primesc vești proaste. Și, mi-am dat seama că așa cum toată lumea se luptă cu fricile lui, și eu am niște frici ale mele. Încet, încet, nu mai sunt atât de multe și atât de mari pentru că nu le mai las. Și am descoperit că, cu cât îmi dau mai mult timp de vorbă cu mine, cu cât încerc să-mi explic mie că fricile astea sunt normale, cu cât le bag în seamă mai mult, cu atât o să pot să le gestionez.
Nuami Dinescu își amintește cu drag de copilărie
Citește și
Interviu CaTine la Masculin cu George Tănase: „O femeie puternică are încredere în ea”
Citește și
Urania Cremene, despre învățare, valori și empatie: „Eu cred că e o mare diferență între instinct și intuiție”
Reclamă
– Care ar putea fi una dintre cele mai dragi amintiri ale tale din copilărie și cum era Nuami în acea perioadă?
– Eu am fost un copil foarte cuminte. Până în clasa a III-a am fost extrem de băiețoasă, adică se băteau băieții și eu mă băgam între ei. Mă jucam cu vecinii mei țurca. După care a început să-mi fie rușine și am devenit copilul tocilar de mai târziu. Eram foarte legată și atașată de mama. Nu am făcut nimic din ce făceau fetele de seama mea. Mi-am dat seama că singura mea șansă ca să nu ajung ca mama la țesătorie era să învăț.
– Care crezi că e cea mai de preț valoare insuflată de mama ta care te ghidează și în ziua de astăzi?
– Iubirea față de oameni. Mama era un om foarte generos și un om foarte bun. Și tata era la fel. Tata nu ținea nimic pentru el, împărțea tot. Asta am învățat de la ei. Că dacă tu ai mai mult și e unul lângă tine amărât, care nu are, nu ai cum să mănânci tu fără să-i dai și lui.
– Îți amintești un moment sau o decizie anume care te-a condus pe drumul pe care ești astăzi?
– Eu am știu ce nu vreau să fiu. Am știut că nu vreau să mă duc la țesătorie, am știut că nu pot să muncesc într-un șantier (…). Mama săraca a văzut cu intuiția ei de mamă că eu vreau să muncesc, dar nu mă ajuta forța. Nu a fost ceva calculat, pur și simplu în liceu s-a întâmplat să fie brigada artistică. Profesorii mei s-au prins că am talent organizatoric. Nici eu nu știam lucrurile alea despre mine și eu am ajuns omul care punea brigăzi și spectacole de teatru (…). Singurul lucru legat de treaba asta e că mama m-a lăsat să fac ce am vrut eu. Cum am crezut eu, să-mi caut singură drumul.
