Semne ale demenței care sunt mai puțin evidente. Debutul precoce al bolii este îngrijorător

Dezvăluirea că Bruce Willis a fost diagnosticat cu demență frontotemporală la vârsta de 67 de ani se adaugă la conștientizarea tot mai mare că demența nu este doar o boală. De fapt, există sute de tipuri diferite de demență. Ai mai jos semne ale demenței care sunt mai puțin evidente.

Publicat: 23 aprilie 2023, 7:28

După aproape un an de utilizare a termenului „afazie” pentru a-i descrie starea, familia vedetei a dezvăluit că are FTD. Demența frontotemporală este ea însăși împărțită în două tipuri. Varianta comportamentală FTD (bvFTD), care afectează în principal comportamentul și personalitatea și afazia progresivă primară (PPA), un grup de demențe care cauzează în principal o pierdere a abilităților de vorbire și limbaj.

Semne ale demenței care sunt mai puțin evidente

Cea mai comună formă de demență este boala Alzheimer. Aceasta afectează 60% până la 70% dintre cei clasificați ca având demență.

Dar, în ciuda percepției populare asupra bolii, există semne timpurii de demență care depășesc uitarea obiectelor prin casă sau uitarea temporară a numelor familiei și prietenilor.

Eșecul de a recunoaște sarcasmul și de a descoperi o persoană care minte

Cercetările au arătat că persoanele cu FTD și boala Alzheimer tind să recunoască mai greu sarcasmul. Ei devin mai literali în înțelegerea limbajului și își pierd simțul nuanței și al tonului.

Un alt semn neobișnuit al demenței este că persoanele cu DFT adesea nu pot spune când cineva minte, deși persoanele cu boala Alzheimer pot.

Căderea frecventă înainte

Căderea frecventă ar putea fi un semnal precoce al bolii Alzheimer, potrivit unui studiu publicat în octombrie 2021 în jurnalul Frontiers in Neuroscience. Studiul a constatat că adulții în vârstă care mai târziu dezvoltă boala Alzheimer prezintă un risc mai mare de cădere și alte accidente în anii anteriori diagnosticării lor.

Nerespectarea legii și a altor norme sociale

Unii oameni cu demență își pierd simțul normelor sociale. Simptomele surprinzătoare ale demenței pot include furtul din magazine, spargerea casei cuiva, comportamente interpersonale neadecvate, cum ar fi comentariile sau acțiunile sexuale, și chiar comportamentul criminal, potrivit unei recenzii publicate în octombrie 2020 în jurnalul Cortex.

Demența cu debut precoce poate afecta oamenii încă de la 30 – 40 de ani. Poate fi confundată cu consumul de droguri sau boală mintală de către sistemul judiciar, deoarece par prea tineri pentru o boală asociată cu persoanele în vârstă.

Privire redusă și dificultăți de citire

Când o persoană își pierde capacitatea de a-și mișca ochii în mod normal, se numește „privire redusă”. Ne mișcăm ochii frecvent și urmărim obiecte fără să știm măcar că o facem. Persoanele care prezintă semne timpurii de demență pot părea că se uită mult. Din păcate, ei pot sări și peste rânduri atunci când citesc.

Consumul de alimente râncede și obiecte

Persoanele cu demență vor mânca uneori obiecte sau alimente care sunt râncede sau stricate. Este ușor de înțeles că papilele gustative și simțul mirosului nu mai sunt la aceeași capacitate.

Dar consumul de produse nealimentare este mai dificil de explicat. O teorie este că o persoană cu demență poate pur și simplu să nu mai știe ce articole sunt alimente.

Folosirea incorectă a obiectelor

Căutarea cuvântului potrivit este destul de comună. Dar uitarea nu doar de numele obiectelor, ci și pentru ce sunt folosite, este un simptom precoce al demenței. Destul de ciudat, oamenii care pierd aceste cunoștințe pot fi foarte competenți în alte domenii ale vieții lor. Acest lucru demonstrează din nou că demența vine în multe forme diferite.

Comportament neadecvat și pierderea empatiei față de ceilalți

Dacă cineva care este de obicei grijuliu și politicos începe să spună lucruri jignitoare sau nepotrivite și pare să fie ignorant sau să nu aibă nicio îngrijorare sau regret pentru ceea ce a spus, ar putea prezenta un semn precoce de demență. Ei pot pierde atât capacitatea de a citi indicii sociale, cât și capacitatea de a înțelege de ce nu este acceptabil să spună lucrurile pe care le spun.

Unul dintre cele mai dificile aspecte ale îngrijirii unei persoane cu demență este să ne amintim mereu că nu este de vină persoana care vorbește, ci boala.