Alexandra Velniciuc debordează de veselie și optimist. Este o femeie împlinită și se bucură la maximum de fiecare clipă. Actrița spune că este recunoscătoare pentru tot ceea ce i s-a întâmplat de-a lungul vieții și e dornică să descopere ce alte lucruri o așteaptă. A știut întotdeauna să privească viața într-o notă pozitivă, iar acest lucru a ajutat-o în fiecare moment dificil pe care l-a avut de depășit.
Alexandra Velniciuc, o femeie sinceră și determinată
Actrița a avut de parcurs un drum plin de suișuri și coborâșuri. Despre parcursul profesional, aceasta spune că nu a întâmpinat obstacole extraordinar de dificile, însă în viața personală, lucrurile au stat complet diferit. În ciuda tuturor provocărilor, ea a găsit mereu puterea să zâmbească și să meargă mai departe. Alexandra se consideră o femeie puternică, iar acest lucru se datorează faptului că a ajuns să-și cunoască foarte bine vulnerabilitățile.
– Cine a fost fetița Alexandra și cum și-a trăit copilăria?
– Cred că e aceeași, doar că a mai trecut timpul peste fetița Alexandra și am căpătat mai multă experiență personală. A fost un copil normal, un copil care s-a născut în București. Nu am beneficiat de viața aia idilică de la țară.
– Care e amintirea ta preferată din copilărie?
– Am multe amintiri. Toate sunt legate de vacanțele frumoase pe care le aveam. Tata încerca să suplinească faptul că m-am născut în București cu vacanțe prin locuri destul de sălbatice. Toate vacanțele mele împreună cu tata au fost absolut mirifice. Multe întâmplări și evenimente care m-au format.
– Care e amintirea preferată pe care o ai cu mama ta?
– N-am apucat să am multe amintiri cu mama. Amintirile legate de mama au apărut în viața mea când deja eram un om matur și format. Am amintiri, dar nu sunt legate de copilărie, mama a plecat când aveam doi ani. Ne-am reîntâlnit când aveam zece ani. Deși n-am crescut cu ea, dacă ne vezi suntem două surori.
O altă actriță îndrăgostită de meseria sa este Diana Sar. Te invităm să descoperi mai multe despre ea în interviul echipei CaTine.ro.
Cât de mult înseamnă actoria pentru Alexandra Velniciuc
Dragoste Alexandrei pentru actorie se citește pe chipul său. Încă de la primele întrebări legate de profesia sa, Alexandra ne-a zâmbit și ne-a transmis toată căldura pe care o poartă actoriei. Deși nu este o profesie ușoară, Alexandra face acest lucru cu sufletul deschis, iar asta s-a văzut cu fiecare răspuns pe care ni l-a oferit.
– A fost destin sau liber arbitru faptul că ai ajuns să faci actorie?
– A fost dorință reală și dragoste profundă peste această profesie. Nu a fost deloc narcisism. Nu a fost histrionism, nu a fost dorința de a ieși în față și de a fi văzută, a fost dragoste reală. Imediat după ce am terminat facultatea am suferit groaznic pentru că nu făceam teatru, făceam televiziune. Mi-am dorit ani de zile să fac teatru și când a apărut în viața mea chiar a fost o imensă bucurie.
– Care a fost cel mai greu lucru prin care ai trecut în cariera ta?
– Au fost momente grele, dar nu pot să spun că a fost un moment atât de greu prin care a trebuit să trec, când e vorba de carieră. Dacă e vorba despre viață, acolo au fost momente covârșitoare. Am avut șansa ca aceste momente să mă întărească și să nu mă facă să devin un om labil emoțional.
– Care este cel mai frumos aspect al meseriei tale?
– Bucuria de a putea dărui. Foarte multă lume confundă profesia noastră cu satisfacția orgoliului că ești pe scenă și ești văzut și aplaudat. Cel mai important este să simți că ai ceva de oferit, cred că asta contează.
– Cum ai cheltuit primii bani câștigați din teatru?
– Primii bani pe care i-am câștigat nu au fost din teatru. Au fost de la radio, scriam niște povești pentru copii, iar atunci aveam 13-14 ani. L-am rugat pe tata să-mi deschidă un cont de economii, pentru a avea bani când o sa fiu mare. Când am plecat din țară, am făcut-o cu primii bani și mi-am luat o geantă pe care mi-o doream de foarte mult timp.
Sfaturile Alexandrei Velniciuc pentru tinerii pasionați de actorie
– Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit de-a lungul timpului?
– ”Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”. Încerc să fac acest lucru în orice domeniu, în orice moment, nu numai în profesie. E felul în care eu mă raportez la ceilalți, mă gândesc dacă mie mi-ar plăcea să mi se întâmple asta.
– În 2008 ai devenit Doctor în Artele Spectacolului, spune-ne trei aspecte cheie de care ar trebui să țină cineva cont pentru a face spectacol în adevăratul sens al cuvântului.
– Respectul față de tine e esențial în profesia asta. Cred că nu se poate face spectacol decât cu foarte multă muncă, mult mai multă muncă decât talent. Talentul te poartă pe drumuri adiacente, dar care nu duc la performanță.
– Ai un ritual înainte de a intra pe scenă
– Da! Unul din ele este acela că vin mai devreme cu două ore la teatru. Îmi place să mă impregnez de atmosfera aia frumoasă a teatrului.
– Când îmbraci haina unui personaj, care este cel mai dificil aspect?
– Haina însăși! Depinde de personaj și de foarte mulți factori. Eu în general am jucat comedie. Comedia este un gen foarte greu, pare că e facil și superficial, dar nu e așa. Se zice că dacă poți să joci comedie, atunci poți să joci orice.
– Te-ai întâlnit cu prejudecăți în carieră?
– Da! Cu prejudecăți m-am tot întâlnit. În primul rând acelea legate de aspect. Oamenii cred că eu nu aș putea juca și altceva decât ce arăt și mi-aș dori un contre-emploi major. La început oamenii spuneau că sunt fata lui tata. Eu m-am luptat mult cu numele meu.
Cine este femeia Alexandra Velniciuc
Atunci când nu se află pe scenă, Alexandra este o femeie rezervată. Deși debordează de sinceritate, are grijă să fie atentă la modul în care se raportează la ceilalți. În cadrul interviului am avut ocazia să descoperim mai multe despre femeia Alexandra Velniciuc.
– Dacă te-ai putea întoarce în trecut, ai schimba ceva?
– Nu! Nu cred că am făcut greșeli majore. Cred că am luat deciziile juste. Am avut multe cârme în viață. Am și pierdut trenuri, m-am și urcat din mers în anumite trenuri, dar nu aș schimba nimic.
– Există ceva ce nu știu oamenii de acasă despre tine?
– Eu sunt un om destul deschis și de sincer, poate uneori mult prea deschis. Eu uit că trebuie să pun o grilă între mine și oameni. Eu sunt un om care oferă și care spune.
– Cum ești privită în cercul de prieteni?
– Cercul meu de prieteni e foarte restrâns. Cercul meu de relații interumane este foarte larg. Prieteni am foarte puțini și sunt vechi, de ani de zile. În acest cerc mic cred că sunt privită ca salvatorul grupului.
– Care este definiția unei femei puternice?
– Fragilitatea, vulnerabilitatea și convingerea că nu poate de una singură.
– Ce nu ar trebui să spună niciodată o femeie despre sine?
– Că nu poate, noi putem orice. Dumnezeu ne arată în momentele grele că putem orice.
Detalii din viața personală a Alexandrei Velniciuc
– Este mai greu să joci un personaj sau să te ai pe tine în rolul principal în scena vieții?
– Paradoxal e mult mai ușor să joci un personaj, decât să te ai pe tine în rolul principal. Te surprinzi și tu în felul acesta. Pe scenă construiești un personaj. Rolurile de contre-emploi sunt mult mai dorite de actori pentru că te pun la mai multă muncă și la o provocare pe care orice actor o vrea. Pe scena vieții poate să fie dificil
– Ce din partenerul tău te face să fii tu?
– Tot! Nu cred că poți sta lângă un om care nu-ți face bine.
– Care este secretul unei căsnicii de durată?
– Nu e o căsnicie, noi nu suntem căsătoriți la biserică. Secretul constă în faptul că noi nu ne-am așteptat să ajungem la atâția ani petrecuți împreună. Nu am considerat că ni se cuvine. Ne-am așteptat ca la un moment dat să se termine, dar ne-am bucurat de fiecare dată când am văzut că nici nu se pune problema. Am înțeles de la începutul relației că nimic nu vine de la sine și că trebuie construit. Dacă ai dubii că omul de lângă tine nu e cel care trebuie, atunci nu mai ai de ce să construiești.
– Care este cea mai mare dorință a ta pe anul acesta?
– Să fim sănătoși, atât îmi doresc. Secretul felului meu de a fi e acela că nu mi-am dorit niciodată nimic. Întotdeauna m-am bucurat de ce am primit. Contează să știi să te bucuri și să mulțumești pentru lucruri mărunte. Eu nu-mi doresc lucruri mari, doar sănătate.