Teatrul nu a fost marea sa pasiune, dar a devenit atunci când și-a dat seama că are anumite calități care o pot ajuta să se facă remarcată. Carmen Ionescu a fost sinceră și ne-a răspuns cu zâmbetul pe buze chiar și întrebărilor legate de părinți sau perioadele mai puțin plăcute din viața sa.
Carmen Ionescu, despre dorința de a trăi mereu cu veselie
Carmen Ionescu este una dintre cele mai frumoase și mai talentate doamne ale filmului românesc. Bucuria și pofta de viață sunt doar două dintre elementele care au ajutat-o să cucerească publicul din România.
-Cum ai descrie stilul tău de viață?
-Stilul meu de viață e destul de organizat. Am grijă de mine în primul rând. Deci sunt eu și munca. Stil sportiv, tonic, viu, vesel, îmi place muzica, teatrul, filmul. Merg în vizite, prieteni, călătorii, sunt topită după călătorii. Mă relaxez când conduc, mă liniștesc.
-Dacă ar fi să te descrii în trei cuvinte, altfel decât de știu cei din jur, care ar fi acelea?
-Nebună, veselă și nervoasă.
-Să vorbim puțin despre copilărie. Cum era Carmen în perioada aceea?
-În copilărie eram foarte cuminte. Nu știam decât de carte, școală, nu aveam nicio grijă, totul mergea bine. Nu am avut prieteni în copilărie, am fost o singuratică. În cartierul în care am stat nici nu prea erau copii de care să mă atașez. Și chiar mă deranjau. Când îmi intra un copil în casă înnebuneam să nu pună mâna pe jucării, pe păpuși. Să nu strice, să nu tragă, deci eram disperată.
-Ce rol au avut părinții tăi în alegerile profesionale?
-Prima mea iubire a fost baletul. Ei nu prea au marșat cu treaba asta. Eu le aveam de mică, am și acum niște date ale mele înnăscute, o mobilitate fantastică. Le-a zis cineva din familie să mă dea la coregrafie, dar au zis că nu e o meserie serioasă. Am avut mare suferință, eu și în ziua de azi mă duc la spectacole de balet. Ăsta a fost focul meu și le-am tot reproșat. Când a apărut treaba cu teatrul au zis că nu îmi mai spun nimic. A opta oară am intrat pentru că erau locuri puține la facultatea de stat.
-Care crezi că este cel mai bun sfat primit de la mama ta?
-Ea îmi spunea să învăț, asta era. Să ajung ceva în viață. Seriozitatea, să nu mint, lucruri bune. Nu a fost un singur sfat. Să iubesc și să râd, veselie.
Care sunt superstițiile pe care Carmen Ionescu le ține de Revelion?
Carmen Ionescu spune despre ea că este la fel de efervescentă precum o șampanie care este deschisă. Zâmbetul nu îi lipsește de pe chip și își trăiește fiecare moment cu zâmbetul pe buze.
-Și pentru că pășim împreună în Noul An, îți amintești cum sărbătoreai Revelionul când erai copil?
-Da, tot timpul plecați la prietenii părinților. Se mai făcea și la noi acasă, dar era spațiul mai mic și mai rar puteam invita, dar tot timpul plecam invitați. Abia așteptam. Am fost plecați și la munte, dar și la restaurante. Nu stăteam acasă niciodată noi trei.
-Ai vreo tradiție pe care o păstrezi și în ziua de azi de Revelion?
-Să îmi iau ceva nou, să mă îmbrac cu ceva nou, să fie ceva roșu și bucuria cumpărării cadourilor. Și primesc, sigur, dar îmi place să dăruiesc. Îmi place foarte mult și am mare grijă de asta, să nu omit pe cineva.
-Ai o superstiție în care crezi legat de Noaptea dintre Ani?
-Nu știu. Atunci când e 12 noaptea să fiu veselă, să râd, să mă sărut, să mă îmbrățișez cu omul drag și să ciocnesc șampania.
Carmen Ionescu, despre rolul din Lia – Soția soțului meu
Când a fost întrebată dacă ar avea șansa să mulțumească, cui ar face-o și de ce, Carmen Ionescu a spus cu toată sinceritatea că Ruxandrei Ion. Deși a spus că unii oameni vor considera răspunsul ei ca o forțare și ca o cutumă a societății, marea actriță se simte recunoscătoare pentru că după plecarea din teatru a primit oportunitatea de a continua cu filmul alături de oameni atât de devotați meseriei lor.
-Ce a însemnat 2023 pentru tine?
-O, doamne. Ce poate să însemne decât singurul lucru pe care îl am, filmările. Asta e cea mai mare bucurie, cel mai grozav cadou pentru că teatrului i-am cam pus punct. S-a încheiat contractul, dar am mai avut colaborări după ce nu am mai fost angajata Teatrului Național. A fost bine, dar după pandemie când s-au reluat spectacolele, cele în care eram eu nu prea s-au mai programat. Vreau să am liniștea și bucuria de a face film. Anul 2023 a fost marea, marea bucurie că am un alt proiect, Lia – Soția soțului meu.
-Care crezi că sunt sarea și piperul Mariei Pescaru?
-Sarea și piperul Mariei…agerimea ei. E ageră, are haz, are umor, e țâvnoasă, astea îi dau picanteria. E veselă, optimistă, e încrezătoare în viață. Dovada că atunci când a rămas însărcinată fata nu a fost pentru mine o tragedie, dincontră.
-Din punctul tău de vedere, care este definiția unei femei puternice?
-Ochii, puterea ei, curajul și demența, nebunia de a merge înainte. Ochii adică privirea, să poți fără vorbe să convingi.
O altă actriță din Lia – Soția soțului meu care a venit la interviul CaTine.ro este Ioana Blaj.