Andreas Petrescu ne-a dezvăluit cât de importantă este familia pentru el, ce face atunci când scrie texte pentru roast-uri sau piese de teatru și a mărturisit că secretul căsniciei lui este să o facă pe soția lui să râdă.
Interviu CaTine la Masculin cu Andreas Petrescu
Deși este o persoană deschisă și poate accepta multe lucruri în viață, sunt puțini cei care îl cunosc pe Andreas Petrescu dincolo de textele pe care le pune pe foaie. Cu prezența în emisiunea Xtra Night Show, oamenii au avut ocazia să-l vadă mai des, dar sunt puține lucruri care se știu despre viața sa personală.
– Cum ai descrie stilul tău de viață?
– E prima oară când mă întreabă cineva asta, în afară de nevasta mea. O să spun ce cred eu despre mine, dar ceilalți spun că nu e adevărat. Eu am crezut mereu că sunt un om care încearcă să muncească cât mai puțin, că sunt leneș, dar muncesc enorm. Muncesc undeva probabil la 12 ore pe zi. Că scriu, că am de jucat, de repetat, de făcut o emisiune, dar ca orice om, eu mă gândesc că sunt un tip sedentar. Oamenii spun că muncesc foarte mult, dar îmi place foarte mult acasă. Stau puțin, dar îmi place să stau cu familia mea. Stilul meu de viață se schimbă permanent.
– Cum l-ai descrie pe Andreas în copilărie? Erai un copil amuzant?
– Pfoa, deloc. Eram foarte timid, mă simțeam foarte singur. Mă plimbam chiar cu barca la un moment dat în adolescență, pe Herăstrău, singur. Mi-ași fi dorit să mă plimb cu o fată la momentul respectiv, dar nu știam ce să-i zic. Scriam lucruri foarte pesimiste, când citesc acum caietul ală mă sperii eu. Cred că mă simțeam singur, fratele meu îmi era drag, dar era mai mic cu 8 ani. Nu aveam așa cu cine să vorbesc și eram și foarte timid.
– Care a fost momentul în care ai devenit mai dezinvolt?
– Cred că în clasa a XI-a. Am aflat eu de la cineva că băieții cu simțul umorului sunt mai plăcuți de fete. Și m-am apucat și am învățat foarte multe bancuri pe de rost. Citeam revista Urzica și îmi scriam cele mai amuzante glume. Le spuneam colegelor de clasă și le vedeam că încep să râdă.
Ce spune Andreas Petrescu despre sfaturile primite de la părinții săi în carieră
– Ce rol au jucat părinții tăi în ascensiunea ta profesională?
– Au jucat un rol voluntar și involuntar. Pentru că am mai multe seturi de părinți care au jucat diferite roluri. Mama, mai întâi m-a dat la vioară. Am făcut liceul de muzică și spera să ajung violonist. În clasa a VIII-a le-am spus că eu nu știu să cânt și că nu am studiat deloc instrumentul ăla. Nu am putut intra la examenul de treaptă și a aflat mama. Mai departe, eu am dorit să fac actorie, dar mama dorea să fac Dreptul. Mi-a zis să dau la actorie, doar dacă fac Dreptul. Între timp ai mei divorțaseră și mama s-a recăsătorit. Tatăl meu vitreg a fost alături de mine, m-a susținut în tot ce am făcut eu.
De la tatăl meu biologic am primit involuntar treaba asta cu scrisul. Care a apărut brusc, dar nici nu mi-am dorit să fiu scriitor, în niciun caz de comedie. La 33 de ani s-a întâmplat. Dar am primit susținere de la amândoi, și acum o primesc.