Monica Davidescu, despre talent și dedicare: „O femeie puternică este cea care își acceptă slăbiciunile”

Cum a arătat copilăria Monicăi Davidescu

Copilăria a modelat-o pe Monica Davidescu și a ajutat-o inclusiv în ceea ce face astăzi pe scenă. Actrița ne-a povestit câte puțin despre amintirile sale cele mai de preț. Te invităm să o descoperi mai mult decât lasă să se vadă pe scenă sau pe micul ecran, dincolo de haina de artist.

–        Cum ai descrie-o pe fetița Monica?
–        V-aș trimite să citiți cartea „Tata” de Tudora Petcut Bondoc. Este o carte care m-a influențat foarte tare și pe care am citit-o la 11-12 ani.

–        Povestește-ne câteva lucruri despre locul tău natal și despre cum te-a modelat?
–        M-am născut în orașul Câmpina, dar am trăit în satul Vistieru, comuna Șotrile, din județul Prahova. Satul era destul de izolat, iar iarna nu circulau autobuzele acolo. Era un drum de munte destul de dificil, neasfaltat. Cumva, trăiam acolo ca într-un borcan din care se ieșeam puțin mai greu. Vizitele noastre aveau loc în vacanța de vară în satul vecin, la bunica mamei.

–        Cu ce-ți hrănești astăzi copilul interior?
–        Îmi place să lecturez. Atâta vreme cât faci lectură de plăcere, nu ezit să citesc cărți de copii și să mă uit cu ochi de copil la acele povești. Teatrul pentru mine înseamnă joc prin joacă. Am făcut și multe cursuri de dezvoltare personală prin teatru cu copii și îmi place să mă pun la mintea lor.

Drumul către o carieră de succes

–        Care e cel mai important lucru pe care l-ai învățat din meseria ta? Cum te-a ajutat acel lucru în viața de zi cu zi?
–        Cred că am învățat din viața de zi cu zi pentru meserie. Când ești născut la sat, cumva înveți să faci de toate. Îți faci singur mâncarea, culcușul, hainele și să se descurci cu puțin. În copilărie, am prins și toată perioada comunistă. Învățând aceste lucruri, întotdeauna am adus viața în scenă și m-am folosit de abilitățile pe care le-am învățat din necesitate, ca să mă descurc foarte bine pe scenă.

–        Care este cel mai important sfat pe care l-ai primit în actorie și pe care ai vrea să-l împărtășești cu tinerii la început la drum?
–        Să-ți pese de ceea ce faci. Gândul tău trebuie să fie foarte curat și să gândească foarte bine personajul.

–        Dacă nu ar fi actoria, ce altceva ai face?
–        Fac de 30 de ani meseria asta. Am început prin a fi învățătoare, am fost secretară, apoi am făcut parte dintr-o trupă de dans și am învățat să exist pe scenă prin a exprima sentimente pe ritm de dans, apoi am făcut prezentarea de spectacole, am făcut și film. Toate lucrurile pe care le-am făcut sunt în această zonă. Tot în zona asta cred că sunt potrivită să fac ceva.

–        Cum reușești să-ți împarți timpul între carieră și responsabilitățile ca mamă și ca soție?
–        Cu o programare foarte bună a tuturor lucrurilor din viață. În general, am o agendă scrisă. Îmi place în continuare să scriu cu creionul pe hârtie și îmi planific, în funcție de spectacole și repetiții, toate celelalte lucruri.

Feli ne-a povestiti și ea despre drumul pe care l-a parcurs pentru o carieră de succes. Găsești interviurile din seria CaTine și în AntenaPLAY.

Monica Davidescu, despre rolul de mamă

Când vine vorba de rolul de mamă, Monica se implică în totalitate în creșterea și educația fiicei sale. Ea și Dora au o relație foarte specială, iar acest lucru l-am observat și noi din felul în care ne-a povestit despre fiica sa. Monica se mândrește cu Dora și spune că a învățat lecții importante de la fiica sa.

–        Cum te-ai descrie ca mamă?
–        Aici cred că trebuie să o aduc pe Dora. Fetița mea se află la perioada preadolescenței – adolescenței și există diferența dintre generații. Eu, ca mamă, încerc să țin pasul cu ea și încerc să îi explic că toate valorile pe care le-am respectat m-au făcut să fiu cine sunt astăzi și că poate învăța din valorile mele. Dacă nu îi sunt de folos, atunci le poate trece prin prisma sa și poate le va pune bine pentru mai târziu.

–        A fost greu să te adaptezi la acest nou capitol al vieții sale?
–        Încă mă obișnuiesc. Ea seamănă fizic foarte mult cu tatăl său. Eu nu o tratez ca pe un copil, ea s-a considerat mereu mai matură și mai prezentă. Ea conștientizează că are cumva responsabilitatea numelui a doi părinți care au însemnat și înseamnă ceva pentru lumea teatrală și muzicală din România.

–        Îți dorești ca fetița ta să-și aleagă o meserie în domeniul artei muzicale sau teatrale?
–        Nu știu. Ea a venit forțată cu mine la cursurile de dezvoltare personală prin teatru. Avea 2-3 ani și nu aveam cu cine să o las acasă. A început ușor, ușor să între în locurile de dezvoltare personală și a început să-i placă. Face cursuri de actorie, a avut mai multe spectacole de sfârșit de an și abia aștept să o văd pe scenă. A moștenit nativ și vocea de la tatăl său.

–        Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la Dora?
–        Să mă adaptez. Încerc să mă adaptez la cerințele acestei generații. Este o generație care nu își permite să aibă responsabilități. Am mai învățat că semnificația cuvântului „imediat” este alta decât ceea ce am învățat eu la momentul copilăriei.

Cum vede Monica Davidescu rolul de soție

Deși fiecare cuplu este diferit, Monica a încercat să ne explice pe larg ce anume este important într-o căsnicie de lungă durată.

–        Ce din partenerul tău te face să fii tu?
–        Încrederea, faptul că el are încredere în mine.

–        Ești de 28 de ani împreună cu Aurelian, care este secretul unei relații de lungă durată?
–        N-am niciun secret și chiar nu știu să-ți spun. Exemplul meu nu se poate aplica nimănui, niciodată, deci, nu aș putea să dau sfaturi. În momentul în care ai un om lângă tine, cu care începi un drum, e foarte important ca drumurile să meargă în aceeași direcție. E important ca drumurile persoanelor în căsnicie să meargă împreună.

–        De ce nu ai vrut să iei numele de familie al lui Aurelian Temișan?
–        Nu că nu am vrut, dar au fost două chestii. În primul rând, numele meu de scenă era Monica Davidescu, eram deja Monica Davidescu pe afișe și în teatru. În al doilea rând, tata și-a dorit mult un băiat, nu l-a avut și a crezut că numele Davidescu nu va merge mai departe. Aurelian a înțeles perfect situația, nu l-a deranjat deloc.

–        Care e cel mai romantic gest pe care l-ai făcut față de Aurelian?
–        Gest romantic înseamnă pentru mine să-i ușurez munca atunci când lucrează la un spectacol sau la o piesă. Cred că să ajuți persoana de lângă tine atunci când are nevoie, atunci este cel mai frumos lucru.

O altă mamă dedicată este Paula Seling. Află mai multe despre viața artistei într-un interviu din seria CaTine.

Monica Davidescu, despre puterea interioară a unei femei

–        Ce sfaturi ai pentru mamele care încearcă să-și împlinească aspirațiile profesionale, dar în același timp să fie implicate în viața copilului?
–        Lucrurile se pot împleti. Trebuie doar să găsești un echilibru în timpul pe care îl acorzi amândurora. Copilul nu trebuie să simtă că ești prea mult la treabă și invers. Trebuie să împletești acest lucru cu grijă, iar asta tot de programare ține.

–        Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
–        Grijă față de ceilalți, energie și responsabilitate.

–        Cum te răsfeți și îți acorzi timp pentru tine în mijlocul agitației zilnice de acasă și de la teatru?
–        Programul meu nu e unul stabilit, e unul foarte diferit. Atunci e puțin mai dificil, dar încerc în fiecare lună să mă răsfăț, așa cum ar trebui să facă fiecare femeie. Merg la un salon de manichiură, cosmetică. Mă ajută să mă relaxez. Fac pilates ca sport, tot pentru relaxare și pentru mine și îmi place să fac puzzle.

–        Aparițiile tale au fost mereu uimitoare. Ce nu ar trebui să lipsească niciodată din garderoba unei femei?
–        N-ar trebui să lipsească un prieten designer, în primul rând. Să știi că, de-a lungul timpului, am învățat că ar trebui să am în garderobă ceva în care să pot arăta foarte bine în două minute. Uite, astăzi, să zicem că a fost o astfel de situație, pentru că aveam doar 20 de minute să ajung aici, dar nu aveam cu ce să mă îmbrac (…) Mi-am zis <<Nu, este o întâlnire cu publicul. Vrea să mă îmbrac cu ceva mai special, cum nu merg în fiecare zi pe stradă>>. Și atunci, am alergat spre casă, mi-am luat din garderobă, în mai puțin de zece secunde, un pantalon alb, o bluză și un pantof cu toc, în așa fel încât, în mai puțin de un minut, să am o ținută demnă de a ieși în public. Cred că nu ar trebui să îi lipsească unei doamne din garderobă o bluză, un pantalon simplu, alb și o pereche de pantofi cu toc sau o fustă, unele doamne preferă fusta.

–        Care este definiția unei femei puternice?
–        O femeie puternică este cea care își acceptă slăbiciunile.