Gingașă și feminină, Oana ne-a povestit mai multe despre pasiunile pe care le are, despre prima sa dragoste, dar și despre modul în care a evoluat în ultimii ani. Este una dintre actrițele care preferă să-și țină viața personală departe de ochii curioșilor, dar de această dată a făcut o mică excepție și ne-a dezvăluit mici secrete.
Oana Zara, despre ambiție și curaj
Ambiția și curajul Oanei au pornit încă din copilărie.
Aceasta ne-a povestit cum se distra atunci când era mică, dar și cât de importantă a fost educația pe care a primit-o de la părinții săi.
– Prin ochii adultului de astăzi, cum a-i descrie-o pe fetița Oana?
– Oana era o fată care credea că orice se poate face. Ai mei m-au învățat că, atât timp cât nu încurcă pe nimeni, eu pot să-mi realizez visurile, dacă muncesc pentru ele. Oana visa să fie artistă.
– Cum erau zilele când erai copil?
– Foarte frumoase. Eu am stat la casă și tot timpul făceam activități. Ai mei mă luau la câmp, mergeam la cartofi cu mama, mergeam la fân cu tata și cu unchii mei, mă jucam cu păpușile cu vecinele mele. Toată ziua alergam, mă urcam în copaci, mă duceam la bunici, îmi plăcea să fac toate activitățile. Eram o sursă de energie.
– Ai avut un vis în copilărie pe care l-ai îndeplinit recent?
– Visul meu cred că a fost să fiu artistă și cred că s-a împlinit pe partea cu dansul. Am dansat foarte mulți ani. Cred că și de asta am schimbat de la dans la actorie. Simțeam că am făcut cam tot ce ține de mine în această țară. Am dansat cu toți artiștii pe care îi iubesc. Am participat la multe emisiuni în care am fost în balet. Cred că visul acesta mi s-a îndeplinit. Acum îmi îndeplinesc și visul cu actoria.
– Ne poți face un portret al părinților tăi?
– Mama e cea mai sensibilă persoană pe care o știu. Tata este cel de la care am moștenit și simțul umorului. Noi ne distrăm foarte bine împreună. El este omul care a muncit foarte mult pentru ceea ce are. Este omul care mi-a dat încredere, la fel și mama. Părinții mei m-au ajutat să-mi crească aripile. Ei mă susțin în tot ceea ce fac.
– Ce ai învățat din căsnicia părinților tăi?
– Că lucrurile nu sunt întotdeauna frumoase, lucrurile mai sunt și grele. Trebuie să fii pentru celălalt și la bine și la greu.