Home // Știri // Selma Blair a vorbit despre viața cu scleroză multiplă: „Medicii m-au îndemnat să nu fac public diagnosticul. S-au îngrijorat că nu voi avea de lucru”
Selma Blair a vorbit despre viața cu scleroză multiplă: „Medicii m-au îndemnat să nu fac public diagnosticul. S-au îngrijorat că nu voi avea de lucru”
Într-un extras din noul ei memoriu, actrița își amintește momentul în care a aflat diagnosticul primit de la medici. Selma Blair a vorbit despre viața cu scleroză multiplă. Aceasta a înțeles în sfârșit de ce corpul ei a trădat-o după ani de zile.
Actrița este o femeie puternică cu toate că în ultimul timp viața ei a fost cu suișuri și coborâșuri. Selma Blair, care acum are 49 de ani, a vorbit deschis despre cum a primit diagnostciul după ani de căutări și cum a decurs cariera ei în lupta cu propriul trup.
ARTICOLUL CONTINUĂ DUPĂ RECLAMĂ
Selma Blair a vorbit despre viața cu scleroză multiplă
„Lucrul acela despre care nu știai. A fost acolo tot timpul. Piesele au început să cadă la loc. Am suferit de simptome care veneau și plecau încă din copilărie. Febră, infecții ale tractului urinar, dureri și amorțeli ale nervilor, depresie. Simptome pe care am încercat să le atenuez cu alcool, dar efectul a fost temporar. Simptome care au devenit mai puternice în timp. În jurul anului 2008, am început să-mi pierd simțul în picioare într-un mod pe care nu l-am mai avut până acum. Au început să renunțe, în mod inexplicabil. Călăream din nou, ceea ce mi-a plăcut. Într-o zi, mergeam cu calul pe un deal când, din senin, am căzut. Pământul a alunecat de sub mine.”
„Atunci nu am băut excesiv. De fapt, simțeam că sunt într-un loc mai bun: eram fericită, eram activă, aveam de lucru. Am decis că, din moment ce nu beau, trebuie să fie legat de dietă. Am angajat un bucătar să facă mese macrobiotice, în mare parte vegetariene, inspirate de site-ul The Kind Life al Aliciei Silverstone. Am mancat tempura și pește în sosuri speciale, am facut oale cu supe verzi. Am fost la chiropracticieni, lucrători în energie, orice fel de vindecător. Ceea ce este ironic pentru mine acum e că mi-am petrecut atât de mult din viață consultând experți, căutând semne, când tot timpul semnele rau chiar în fața mea.”
Chiar dacă simptomele le trăia pe propria piele, actrița s-a confruntat de-a lungul anilor cu mai multe diagnostice de la medici. Acest lucru o neliniștea teribil și punea presiune pe sine.
Selma ajunsese chiar să se gândească că ea face ceva greșit și că de aceea corpul a decis să reacționeze așa.
Un alt actor care a primit recent un diagnostic crunt din partea medicilor este Bruce Willis. Actorul a fost nevoit să renunțe la actorie din cauza bolii de care suferă.
Reclamă
Multiple diagnostice și auto-învinovățire
„Apoi am primit diagnostic de zona zoster. Durerea nervoasă intensă, spre deosebire de orice am experimentat vreodată, mi-a fulgerat în sus și în jos pe picior, în șolduri. Zona zoster s-a calmat datorită antiviralelor și odihnei, dar tot mă simțeam rău. Piciorul meu a cedat din nou. Medicii mi-au spus că a fost nevralgie postherpetică, amintirea organismului despre virusul zona zoster.
Acest lucru a continuat, din când în când, timp de câțiva ani. Unele episoade au fost pietrificatoare. Când fiul meu Arthur avea vreo trei ani și jumătate, am făcut o excursie la Palm Springs. În mașină, picioarele mele au început să tremure incontrolabil. Nu puteam face nimic ca să o opresc. Mi-era frică să conduc, așa că m-am oprit și i-am spus lui Arthur că sunt bine, am nevoie doar de un minut. M-am întors pe autostradă și am condus cinci mile înainte de a fi nevoită să cobor din nou. Ne-a luat ore întregi să mergem doar câteva mile. Sosirea la hotelul nostru a fost ca și cum am ajuns în vârful Muntelui Everest. Când am intrat în sfârșit, practic am căzut din mașină. I-am spus portarului: „Trebuie să mă ajuți. Ceva este în neregulă.”
Chiar dacă simțea că ceva nu este în regulă cu corpul ei și simptomele o împiedicau să facă față activităților zilnice, actrița nu primea niciun răspuns clar din partea specialiștilor. Toate aceste răspunsuri evazive o nelinișteau și mai tare pe celebra actrița. De multe ori s-a ajuns la concluzia că are nevoie de un iubit în viața sa pentru a scăpa de anxietate, scrie theguardian.com.
„În toate jurnalele mele medicale, în timp ce am săpat în simptomele depresive și alcoolism, căutând o legătură, nu am căutat niciodată tulburările de mișcare. Era de neconceput. În următorii trei ani, au fost din ce în ce mai multe episoade ca acesta. Simptomele s-au agravat. Am văzut fiecare doctor. Au dat vina pe hormoni, depresie, anxietate, epuizare, malnutriție, natura mea neurastenică. Un doctor a mers până acolo încât mi-a spus că m-aș putea simți mai bine dacă aș avea un iubit. Prin toate simptomele, toate vizitele, nu am făcut niciodată un RMN.
La începutul lunii august 2018, am fost singură la Miami să-mi vizitez prietenii. Filmam un film în Atlanta și mă târam de oboseală. Am sperat că soarele din Florida și apa caldă a oceanului mă vor înviora. A fost o călătorie făcută pentru Instagram. Mi-am cumpărat un bikini Eres minuscul și pantofi Hermès. Prietenul nostru a vrut să se bucure de ocean pe noul său iaht. Când am ieșit pe apă, fără pământ la vedere, am mers până la marginea bărcii și am sărit sus în aer. De îndată ce am lovit apă, mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Nu puteam să înot. Săritura îmi luase tot ce aveam din mine.”
Selma Blair a încercat mult timp să ascundă ceea ce simte
Deși era înconjurată de oameni dragi și de prieteni adevărați, ori de câte ori corpul nu o mai ajuta, Selma încerca să ascundă ceea ce simte. De multe ori se mințea pe ea sau încerca să disimuleze durerile și ajungea să sufere mult pe interior.
„Am știut atunci că corpul în care trăiam s-a schimbat dramatic. Mi-am găsit picioarele și cu toate puterile am ieșit la suprafață. Nesigur ce să fac, am plutit pe spate. Multă vreme, m-am uitat în sus la nori, păstrând ceea ce tocmai mi se întâmplase. Nu am vrut să alertez pe nimeni. L-am transformat într-un moment de meditație. Când, în sfârșit, am plutit înapoi la barcă, prietena mea Amy a trebuit să mă ajute să mă întorc la pupa. M-am simțit înconjurată de dragoste și îngrijorare.
Imediat după această călătorie am primit în sfârșit diagnosticul. S-a întâmplat atât de întâmplător încât este un miracol că s-a întâmplat. Postasem pe Instagram luni. Am dureri destul de intense. Sper să mă pot reabilita și să mă întorc la călărie și la scris în curând. #durerea cronică este o adevărată provocare. Iubire tuturor.”
O postare pe Instagram i-a oferit răspunsul la întrebarea vieții sale
După ce a avut puterea să scrie pe rețelele sociale că nu se simte bine deloc, una dintre prietenele ei a avut curajul să o întrebe ce se întâmplă cu ea. Acela a fost momentul când viața ei s-a schimbat complet, după o vizită la un medic care și-a dat seama imediat ce se întâmplă cu trupul ei.
„Prietena mea, actrița Elizabeth Berkley, a văzut mesajul și mi-a scris. „Eşti în regulă?”. I-am spus toate simptomele mele. „Trebuie să-l vezi pe fratele meu imediat, mi-a spus ea. Este neurolog spinal. Poate că poate ajuta. Îl voi suna acum. Așteaptă.
Așa am ajuns să fiu în biroul lui Jason Berkley din Beverly Hills. Rețelele sociale pot fi nocive, dar pot fi și miraculoase. În acea zi, postarea mea m-a salvat. El a efectuat testul Romberg, o simplă examinare în care îți pui picioarele împreună și închizi ochii. Picioarele au cedat. Am căzut pe spate, ca o scândură pe podeaua sălii. A cerut un RMN la fața locului.
Scanarea a fost noul meu ghicitor. Singurul de care aveam nevoie. A dezvăluit un număr de leziuni de dimensiuni medii legate de SM pe creierul meu, dintre care șase au fost problematice deoarece erau active. Totul avea atât de mult sens acum.
Când Dr Berkley a spus cuvintele „Ai SM”, am simțit o adrenalină de emoție. Parcă naștem. Eliberare. Dar mai mult decât orice, am fost copleșită de un sentiment de ușurare. Ani de zile, simptomele mele au fost considerate „anxietate” și „emoționale”. Totul era în capul meu, poate. Este psihosomatic, au sugerat ei. De ani de zile am știut că au greșit. Și acum aveam de urmărit o hartă. Aveam informatii. O eticheta. De data aceasta, unul care se potrivește.”
Senzație de eliberare după aflarea diagnosticului
După ani de zile în care a încercat să apeleze la diverse metode și medici pentru a afla cauza simptomelor, Selma Blair a primit un diagnostic crunt, dar eliberator. Ce s-a întâmplat în sufletul actriței după aflarea diagnosticului a fost intens, dar cuvintele ei sunt cele mai în măsură să edifice toate detaliile.
Selma Blair este o femeie puternică cu toate că în ultimul timp viața ei a fost cu suișuri și coborâșuri / Getty Images
„Sunt cuvinte care explică ce este în neregulă cu mine. Nu e vina mea. Cel puțin… sper să nu fie vina mea. Pot lucra cu asta. Pot învăța cum să fac față acestui lucru. Nu poate deveni mai rău decât atât. Sau se poate. Mă voi învăța cum să fiu OK.
M-am gândit la vremea când mama plângea de ușurare când a aflat că sunt alcoolică și brusc am înțeles de ce se simțea mângâiată. Există o mare putere în cuvinte. Într-un răspuns. Într-un diagnostic. Pentru a înțelege un complot cu care cu greu ai mai putea ține pasul.
În clipele după ce am primit diagnosticul, și în zilele care au urmat, am rămas surprinzător de calmă. Am fost obosită. Eram prea obosită ca să fiu tristă, cred. Prea obosită ca să fiu furiosă tot timpul pe care îl pierdusem. Când doctorul Berkley mi-a dat prima veste, am plâns. S-au revărsat din mine suspine zgomotoase și sufocante timp de două minute. Și apoi am terminat.”
Selma Blair a vorbit despre viața cu scleroză multiplă tot pe Instagram, la scurt timp după ce și-a primit diagnosticul. Din respect pentru fani a dorit să le spună ce se întâmplă cu ea.
Cum i s-a schimba viața după primirea diagnosticului de SM
„Schimbă viața, să primești un diagnostic de SM sau orice altă boală cronică. Chiar dacă ai trăit cu simptomele de ani de zile, povestea are acum un nume. Are o etichetă. Există un limbaj pentru experiența ta. Într-o clipă, viața ta se împarte în înainte și după. Îți dai seama că acest corp pe care l-ai avut atâția ani, această colecție bizară de celule s-a întors împotriva ta. Este mai mult decât o trădare. Te simți prins, un ostatic în propria ta piele. Ești un străin pentru tine.
A trecut mult timp. Toată viața mea m-am simțit pierdut și am vrut un răspuns. Am căutat adevărul oriunde l-aș putea găsi. I-am întrebat pe înțelepți, vindecători, universul. Acum, în sfârșit, iată-l. Diagnosticul meu a fost validarea pe care o căutam, că sunt om și că era în regulă.
Cea mai mare realizare este că nu am fost o victimă. Am terminat cu autosabotajul. Sunt atât de recunoscătoare că eram trează în acel moment.
Medicii mei m-au îndemnat să nu fac diagnosticul public. Au spus că oamenii nu vor înțelege diagnosticul meu. S-au îngrijorat că nu voi avea de lucru. Au spus că boala ar putea să nu progreseze dincolo de ceea ce am experimentat deja, așa că de ce să o împărtășesc? Dar s-au înșelat, nu a fost deloc așa.”
Cu toate acestea, Selma Blair a vorbit despre viața cu scleroză multiplă și a găsit puterea de a merge mai departe.
Ce s-a întâmplat la Premiile Oscar 2019
Selma și-a amintit în noile sale memorii ce s-a întâmplat la unul dintre cele mai mari evenimente la care a participat în ultimii ani. Aceasta a fost impresionată de puterea oamenilor și de empatia de care dau dovadă în momente sensibile.
„Când Vanity Fair m-a invitat la petrecerea anuală a Oscarului în aprilie 2019, am știut că vreau să fiu acolo. Voiam să port tocuri înalte, dar pentru că mersul meu devenise din ce în ce mai instabil, aveam nevoie de bastonul meu. Stilistul meu a găsit cea mai superbă rochie Ralph & Russo. Avea pe gât o pelerină și un choker, ceea ce le-am apreciat pentru că la vremea aceea aveam foarte multe probleme cu vocea. M-am simțit învăluită în această rochie. Protejată. Niciodată nu m-am simțit mai frumoasă.
Selma Blair este o femeie puternică cu toate că în ultimul timp viața ei a fost cu suișuri și coborâșuri / Getty Images
Când am ieșit pe covorul roșu, cu rochia mea frumoasă și pelerina mea și bastonul meu cu bijuterii, și am văzut camerele care mă așteptau, am izbucnit în plâns. Managerul meu, Troy, a venit și m-a ajutat să mă adun. Am fost atât de uimită de toate acestea. Acest act public de a fi deschisă despre cine sunt eu m-a copleșit. Nu era nici o întoarcere.”
Cum au reacționat fotografii la durerea ei
„Spre uimirea mea, când fotografii au observat că plâng, și-au lăsat camerele jos și au încetat să mai filmeze. Au așteptat, în liniște, în timp ce mi-am uscat fața și mi-am găsit echilibrul. „Arăți grozav, Selma!, a strigat un paparazzo. Te iubim! Nu am mai văzut așa ceva. Am zâmbit și m-am pregătit să pozez. Și apoi au început din nou.
A doua zi dimineață, titlurile vorbeau despre cât de curajoasă am fost. M-au numit războinică. În acel moment, nu m-am simțit ca un războinic sau ca un erou. Dar am simțit un nou sentiment de pace . M-am simțit, poate pentru prima dată în viața mea, completă.”
