Paris-Michael Katherine Jackson este al doilea copil și singura fată a lui Michael Jackson și Debbie Rowe. Cântăreață, model și actriță, tânăra de 22 de ani și-a lansat anul trecut primul album muzical intitulat ”Wilted”. Paris Jackson îi calcă pe urme tatălui ei, dar moartea lui i-a marcat existența și i-a distrus copilăria. Tragedia a declanșat o serie de evenimente care i-au pus viața în pericol tinerei, majoritatea provocate chiar de ea.
Viața marcată de suferință a lui Paris Jackson
Paris Jackson și-a transformat suferința în artă în albumul muzical ”Wilted”, care combină notele dark (n.r. gen de muzică post-industrială care evocă o atmosferă întunecată) cu cele folk. Cântăreața a dezvăluit pentru Variety că scrie versuri de aproape zece ani.
Pierderea tatălui la 11 ani
Când avea doar 11 ani, Paris Jackson s-a confruntat cu moartea tatălui ei, Michael Jackson. Paris a avut o legătură foarte puternică cu tatăl ei, iar suferința provocată de tragedie o va urmări pentru totdeauna, așa cum a declarat ea pentru Rolling Stone.
„Ei spun întotdeauna că ‘timpul vindecă’. Dar nu se întâmplă așa. Te obișnuiești cu asta. Îmi trăiesc viața gândindu-mă că am pierdut singurul lucru care a fost vreodată important pentru mine”, a declarat Paris. Orice lucru rău care se va întâmpla nu poate fi la fel de rău ca ceea ce s-a întâmplat înainte. Așa că mă voi descurca.”
Absența mamei biologice
Paris Jackson nu a avut o relație apropiată cu mama ei, Debbie Rowe. Potrivit ABC News, fosta soție a lui Michael Jackson este mama biologică atât a lui Paris, cât și a fratelui ei mai mare, Prince, dar nu a avut „aproape niciun contact” cu cei doi aproape un deceniu. Se pare că Debbie Rowe a ales de bunăvoie acest lucru. Aceasta a renunțat la custodie în anul 2000 și a renunțat la drepturile părintești în timpul unei audieri separate în 2001.
„Am făcut-o pentru el, să devină tată, nu pentru ca eu să devin mamă”, a declarat aceasta în sala de judecată, potrvit sursei anterior citate. „Titlul de părinte se câștigă. Nu am făcut absolut nimic pentru a obține acel titlu”, a mai spus Debbie Rowe.
Într-un interviu pentru Rolling Stones, Paris a dezvăluit că a vrut să afle mai multe despre mama ei doar după moartea tatălui.
Automutilarea
Într-un episod din serialul Unfiltered: Paris Jackson and Gabriel Glenn, Paris Jackson a dezvăluit că a trăit o viață „foarte sănătoasă” alături de tatăl ei, iar în momentul în care s-a mutat cu bunica ei „nu au mai existat reguli”. Sucul și prăjiturile deveniseră parte din obiceiurile ei alimentare. „Mâncarea devenise o dependență”, a declarat Paris. „Apoi un văr mi-a spus că sunt grasă și așa am început să mă rănesc”.
„Am fost întotdeauna cea care deținea controlul asupra lamei. Știam cât de adânc merg”, a dezvăluit ea. Există o mulțime de lucruri care provoacă eliberarea de dopamină și auto-vătămarea este unul dintre ele. Ăsta a fost unul dintre motivele pentru care am făcut-o și, de asemenea, pentru a-mi distrage atenția de la durerea emoțională și a o transfera la nivel fizic și din nevoia de control”, a mărturisit ea.
Abuz sexual
Paris Jackson nu a vorbit prea multe despre acest subiect. Într-un interviu acordat Rolling Stone, cântăreața a dezvăluit că a fost agresată sexual de un „străin” când avea 14 ani.
La acea vreme, a simțit că nu se integrează în colectivul de elevi de la școala privată pe care o urma. În schimb, s-a alăturat unui grup cu „mulți oameni mai mare care făceau o mulțime de lucruri nebunești”. Jackson a încercat să se maturizeze mai repede și „nu era o persoană chiar atât de drăguță”. „Faceam o mulțime de lucruri pe care copiii de 13, 14, 15 ani nu ar trebui să le facă”, a spus ea pentru Rolling Stone.
Tentative de sinucidere
Paris Jackson a dezvăluit că a încercat să se sinucidă „de mai multe ori”, dar o singură tentativă a devenit publică, când avea 15 ani, pe fondul unei depresii majore și dependenței de droguri. Viața marcată de suferință a lui Paris Jackson a fost mereu în atenția presei.
„A fost doar ură de sine”, a declarat ea pentru Rolling Stone, „o stimă de sine scăzută, crezând că nu pot face nimic bine, crezând că nu sunt demnă să trăiesc.”