Interviu CaTine la Masculin cu Andreas Petrescu: „Mi s-a spus că vor fi seri în care mă voi bucura de aplauze și seri în care va trebui să le suport”

Interviu CaTine la Masculin cu Andreas Petrescu

Deși este o persoană deschisă și poate accepta multe lucruri în viață, sunt puțini cei care îl cunosc pe Andreas Petrescu dincolo de textele pe care le pune pe foaie. Cu prezența în emisiunea Xtra Night Show, oamenii au avut ocazia să-l vadă mai des, dar sunt puține lucruri care se știu despre viața sa personală.

– Cum ai descrie stilul tău de viață?
– E prima oară când mă întreabă cineva asta, în afară de nevasta mea. O să spun ce cred eu despre mine, dar ceilalți spun că nu e adevărat. Eu am crezut mereu că sunt un om care încearcă să muncească cât mai puțin, că sunt leneș, dar muncesc enorm. Muncesc undeva probabil la 12 ore pe zi. Că scriu, că am de jucat, de repetat, de făcut o emisiune, dar ca orice om, eu mă gândesc că sunt un tip sedentar. Oamenii spun că muncesc foarte mult, dar îmi place foarte mult acasă. Stau puțin, dar îmi place să stau cu familia mea. Stilul meu de viață se schimbă permanent.

– Cum l-ai descrie pe Andreas în copilărie? Erai un copil amuzant?
– Pfoa, deloc. Eram foarte timid, mă simțeam foarte singur. Mă plimbam chiar cu barca la un moment dat în adolescență, pe Herăstrău, singur. Mi-ași fi dorit să mă plimb cu o fată la momentul respectiv, dar nu știam ce să-i zic. Scriam lucruri foarte pesimiste, când citesc acum caietul ală mă sperii eu. Cred că mă simțeam singur, fratele meu îmi era drag, dar era mai mic cu 8 ani. Nu aveam așa cu cine să vorbesc și eram și foarte timid.

– Care a fost momentul în care ai devenit mai dezinvolt?
– Cred că în clasa a XI-a. Am aflat eu de la cineva că băieții cu simțul umorului sunt mai plăcuți de fete. Și m-am apucat și am învățat foarte multe bancuri pe de rost. Citeam revista Urzica și îmi scriam cele mai amuzante glume. Le spuneam colegelor de clasă și le vedeam că încep să râdă.

Ce spune Andreas Petrescu despre sfaturile primite de la părinții săi în carieră

– Ce rol au jucat părinții tăi în ascensiunea ta profesională?
– Au jucat un rol voluntar și involuntar. Pentru că am mai multe seturi de părinți care au jucat diferite roluri. Mama, mai întâi m-a dat la vioară. Am făcut liceul de muzică și spera să ajung violonist. În clasa a VIII-a le-am spus că eu nu știu să cânt și că nu am studiat deloc instrumentul ăla. Nu am putut intra la examenul de treaptă și a aflat mama. Mai departe, eu am dorit să fac actorie, dar mama dorea să fac Dreptul. Mi-a zis să dau la actorie, doar dacă fac Dreptul. Între timp ai mei divorțaseră și mama s-a recăsătorit. Tatăl meu vitreg a fost alături de mine, m-a susținut în tot ce am făcut eu.

De la tatăl meu biologic am primit involuntar treaba asta cu scrisul. Care a apărut brusc, dar nici nu mi-am dorit să fiu scriitor, în niciun caz de comedie. La 33 de ani s-a întâmplat. Dar am primit susținere de la amândoi, și acum o primesc.

Cum își descrie Andreas Petrescu textele pe care le scrie

Deși spune că nu mereu este încântat de textele pe care le scrie, Andreas încearcă „să-și facă treaba” cât mai bine. A mărturisit că atunci când scrie consumă multe gustări, dar că de cele mai multe ori taie texte întregi până ajunge la forma finală a ceea ce vrea să aducă în fața publicului.

– Ai avut momente când te-ai uitat la un text scris, interpretat de tine, și ai fost mândru?
– Da, dar am avut și reversul. Am avut multe momente în care am fost foarte mândru, am avut momente în care am jucat eu în spectacole de teatru pe care le-am scris și eram în spate și auzeam publicul râzând. Dar am avut și momente când mi-am dorit să fac oamenii să uite că au fost în sală la un spectacol scris de mine.

– Căror lucruri a fost nevoie să le reziști în cariera de actor?
– Nu era să reziști, cred că era să suporți. O să-ți povestesc ceva. Jucam în Trilogie Belgrădeană, aveam 23 de ani, era un spectacol scris de o sârboiacă parcă, foarte mișto. Și a venit un actor cunoscut și mi-a zis că i-a plăcut foarte mult candoarea mea. Și i-am zis mulțumesc, dar el a spus că el îmi mulțumește mie că a rămas în sală datorită mie. Mi-a zis că trebuie să învăț un lucru și că vor fi seri în care mă voi bucura de aplauze și seri în care va trebui să le suport. Mi-a spus că eu o să știu că a fost prost, dar că publicul nu mai aruncă cu roșii, că în zilele noastre el aplaudă oricum.

Există oameni care sunt lezați de textele pe care el le scrie

– Din punctul tău de vedere, care sunt caracteristicile unui roast bun?
– E simplu. Textul trebuie să fie bun, dar după ce îl ai, trebuie să mai ai un actor bun care să știe să-l spună. E vital. Am avut texte bune care au fost stricate de oameni care nu au făcut niciodată și nu știu cum să spună un roast. Nu e o meserie care se face la întâmplare. Am avut oameni care au venit și au luat textul, l-au modificat și l-au făcut varză. Și cred că mai e vital să spui textul cu drag și cu respect. Un roast reușit este unul care nu jignește.

– Ai primit telefoane și ai fost luat la rost pentru că s-au simțit oamenii ofensați?
– A fost ca în sindromul Stockholm, uneori. Oamenii au început să fie drăguți cu mine, doar în idee că urmează. Dar am aflat de la prieteni, colegi, despre oameni care au fost răniți, lezați. Am dat un telefon și am rezolvat, am spus punctul de vedere și că îmi pare rău. Dar nu am primit eu un telefon, nu m-a certat nimeni.

La fel de pasionat de meseria sa este și Matei Negrescu, actor de comedie. Urmărește interviul exclusiv cu el pe site-ul CaTine.ro!

Pe ce se bazează căsnicia lui Andreas Petrescu cu soția sa

Andreas Petrescu a spus în trecut că își poate descrie soția, pe Augusta Lazarov, prin intermediul a trei cuvinte: dragoste, bucurie, liniște. Se pare că soția este cea care l-a făcut să vrea o familie și tot ea este cea care îl face să revină mereu acasă cu bucurie.

– Ce rol are umorul în relație cu soția ta?
– E fantastic. Ea râde tot timpul la glumele mele și la alea foare proaste. Râde, hohotește, îmi dă încredere în mine. Noi râdem foarte mult. M-am însurat cu ea pentru că dincolo de iubire și de toate lucrurile pe care le-am primit, am găsit o libertate de a spune orice. E bine, nu am nicio tensiune. Mă simt liber, umorul e vital și asta ne ține împreună.

– Din punctul tău de vedere, care este definiția unei femei puternice?
– E definiția clasică, a unei femei independente, care se descurcă. Nu are nevoie de un bărbat care să o susțină, e femeia modernă care își deschide ușa de la mașină singură. Dar o femeie puternică e femeia care primește toate aceste lucruri pe care un bărbat încearcă să le facă pentru ea ca pe niște gesturi frumoase. Și știe că i se cuvin pentru că este femeie și el face pentru că o adoră, nu pentru că ea nu e în stare să le facă. O femeie puternică este o femeie care reușește să rămână cu zâmbetul pe buze indiferent ce schimbări vede ea în jurul ei. Încă e greu să fii femeie în zilele noastre.

Poți să urmărești interviurile noastre în platforma AntenaPLAY!