Cum și-a descoperit Simona pasiunea pentru patinaj și cum au susținut-o părinții
Chiar dacă vremurile în care s-a născut nu au fost cele mai permisive, Simona Pungă își amintește cu drag momentul în care a fost aleasă pentru a merge la cursuri de patinaj. Totul a venit natural, iar la o vârstă mică a știut că acest este cel mai mare vis al ei și trebuie să lupte pentru ca el să devină realitate.
– Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru patinaj?
– De mică, din grădiniță. Am fost selecționată de către profesoara mea și mai târziu a devenit o pasiune. Pe atunci nu conștientizam exact ce se petrece.
– Care este cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru performanță?
– Am plecat de lângă ai mei la o vârstă destul de fragedă, la 10 ani. M-am mutat cu școala în București, deși ai mei au rămas în Brașov. Am luat totul de la început.
– Ce sfaturi ai da unor tineri care vor să se apuce de patinaj?
– În primul rând aș sfătui părinții să-i aducă și să-i direcționeze către orice sport posibil. Mai apoi, dacă sunt motrici copiii, să-i canalizeze și să-i direcționeze cât mai repede posibil.
– Care ar fi vârsta potrivită?
– Depinde. Dacă e patinaj de performanță, acum depinde și de sport, dar cât mai devreme. Undeva la 5 sau 6 ani, poate chiar mai repede.
Patinajul, un vis devenit realitate
– Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai pe gheață?
– Cred că cea mai emoționantă aș spune. La Campionatele Europene, în momentul în care mi s-a strigat numele, sala fiind atât de mare și plină, efectiv am uitat unde sunt, unde trebuie să mă duc și ce trebuie să fac. Am avut 5 secunde de blank , dar apoi mi-am revenit.
– Ce înseamnă pentru tine patinajul artistic?
– Cred că toată viața mea este construită în jurul acestui sport. L-am practicat la un nivel destul de înalt, atât cât s-a putut atunci în România, după care am rămas aproape. Am antrenat, am făcut studii de specialitate și în continuare antrenez și uite ce se întâmplă.
– Dacă nu ai fi făcut patinaj de performanță, ce altă meserie ai fi avut?
– Cred că tot ceva de creație, legat de dans, muzică. În direcția asta.
– Pentru ce le-ai mulțumi părinților tăi?
– Că au avut încredere în mine și s-au avântat în nebunia asta de a mă lăsa singură deși nu știau foarte bine mediul în care m-au trimis. Mi-a fost teamă mereu să le zic că m-am accidentat de frica de a nu mă întoarce acasă.
Detalii mai puțin știute despre omul Simona Pungă
Pe patinoar este un om dedicat, determinat, un antrenor care face tot ce poate pentru ca elevii să atingă culmile succesului. Dincolo de gheță, Simona spune despre sine că este pasionată de tot ceea ce face și că este încă un copil.
Pentru că mereu a trăit în lumea sportului și pentru sport, membra juriului de la Dancing on Ice: Vis în Doi spune că dacă ar fi să se reorienteze către un alt domeniu, nu știe în acest moment care este acela. Pur și simplu nu-și poate duce gândurile mai departe pentru că simte că nu a făcut tot ce trebuie pentru patinaj.
– Nu ai renunța la patinaj niciodată?
– Ba da, aș renunța. Dar atâta timp cât lucrurile sunt încă posibile, nu m-aș vedea făcând altceva. Am și o fiică de 8 ani și ea face sport de performanță, dar am încercat să nu o iau lângă mine cu patinajul artistic. Știu cât este de greu, dar e pe parte de schi. Uite că se lipește și patinajul de ea, fără să vreau. Nu știu ce aș putea să fac ca să o inspir. Ea fură mult zilnic din ceea ce fac eu, sunt un exemplu pentru ea.
La fel de determinată și de dornică să facă performanță este și Furnica. Coregrafa de la Te cunosc de undeva a participat și ea la interviurile CaTine.ro.
Fiica, cel mai important lucru din viața Simonei
Deși de cele mai multe a apărut în presă cu performanțele pe care le-a avut de-a lungul anilor și cu proiectele în care s-a implicat, Simona ne-a vorbit deschis, sincer și cu mândrie și despre fiica sa. Chiar dacă nu a dorit să o îndrume în direcția sportului, se pare că genele și-au spus cuvântul, iar fetița de numai 8 ani face schi de performanță, dar se simte atrasă și de patinaj.
– Care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la fiica ta?
– Să mergi mai departe, orice s-ar întâmpla. Noi suntem fete puternice și singurele și orice s-ar întâmpla, mergem mai departe.
– Care e cel mai dificil aspect în meseria de părinte?
– Nu e nimic dificil. A fi părinte este un lucru asumat. Copilul vine, trebuie să crești cu el, să-i dai o anumită educație, să-l formezi și să-l creezi ca om mai departe și să fii mândru de ceea ce el va realiza.
– Care este cel mai mare vis al tău?
– Acum, pentru că o am pe ea, nu mă gândesc doar la mine și la visul meu. Mă gândesc la noi ca pachet, mă gândesc la viitor, la cum ne va duce drumul și cum. Îmi doresc să fim sănătoase. Întotdeauna mi-a plăcut să am țeluri mici și pași ușori. Am învățat să am răbdare și totul va veni.
– Ce te sperie cel mai tare?
– Nu știu dacă mai e cea care să mă sperie. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu singură, dar am văzut cum e și nu e așa de rău. Am depășit etapa aceasta. Necunoscutul și perioada bizară prin care trecem poate. Mi-e frică de lucrurile pe care nu le pot controla și nu depind de mine.
Ce spune Simona Pungă despre oamenii din jur și ce sfat are pentru femeile CaTine
Simona Pungă are o calmitate rar întâlnită, care i se citește pe chip din primele secunde. Felul în care se exprimă, grația și eleganța, sunt doar câteva elemente care o caracterizează. Aceasta spune despre cei din jur că trebuie să aibă putere să spună lucrurilor pe nume și să nu facă pași înapoi de la drumul lor.
– Ce detești cel mai mult la oamenii din jur?
– Atunci când nu sunt sinceri și nu spun lucrurilor pe nume.
– Care este cea mai mare calitate a unei femei?
– Femeia este frumoasă din interior și pune suflet în tot ceea ce face. E pasională și zice tot ce are de zis. Frumusețea.
– Ce înseamnă să fii o femeie puternică?
– Trebuie să fii deșteaptă, să-ți câștigi locul acolo unde ești, să fii documentată, să ai tot timpul argumente. De acolo clădești o oarecare putere în ceea ce ești.
– Ce sfat ai pentru cititoarele CaTine?
– Să nu-ți fie frică să încerci ceva nou. Să nu-ți fie frică să ieși din zona ta de confort, să te adaptezi, iar atunci când este cazul să renunți, să o iei de la capăt.
