În acest duet amar, fiecare partener îl sfâșie pe celălalt, devenind tot mai nesuferit până când unul dintre ei îl “nimicește“ pe celălalt sau, mai probabil, ajung la divorț. Totuși, de multe ori rămân împreună, făcându-și reciproc viața un calvar pe vecie, întrucât sunt prinși definitiv în acest tipar care le e familiar.
Exemplu:„Ești un tată jalnic, știi”
„Poate pentru că m-am căsătorit cu o femeie ca tine, iată de ce sunt mereu jalnic”.
De unde pornește totul: Ambii poate au crescut în medii foarte critice, certărețe, conflictuale, cu abuz fizic sau verbal. În acest moment, ambii se simt neiubiți și fără speranță.
Disputa este adeseori singura cale prin care partenerii se pot conecta. Uneori, aceste tipuri de cupluri au suișuri și coborâșuri extreme, în special la începutul relației, însă cu timpul, căderile sunt tot mai frecvente, iar evoluțiile mai sporadice sau inexistente.
3. „Cum ți-a fost ziua, dragă?” versus „Bine, mulțumesc”
Acest cuplu lasă aparența că toul merge bine la suprafață. Însă dacă asculți cu atenție, în realitate nu discută nimic important. Poate că fiica lor adolescentă tocmai fumează la subsol după ce și-a făcut de cap la o petrecere. Însă vor ignora asta și vor continua să discute dacă să cumpere sau nu un aparat nou de aer condiționat. Sunt specialiști în eludarea și ignorarea miezului problemei.
Exemplu: „Puiul ăsta e delicios”.
„Mulțumesc, e o rețeță nouă”. (Această conversație are loc după ce soțul a ajuns acasă la două noaptea, fără să îi spună soției unde a fost).
De unde pornește totul: Ambii au crescut în medii cu o exprimare emoțională limitată și acum se simt inconfortabil cu subiecte discutate deschis, în afara unei implicări emoționale. Adesea, acest cuplu divorțează după ce copiii pleacă la facultate, realizând că nu mai au nimic de vorbit unul cu altul de ani de zile.
Tot în acest tipar se înscriu infidelitatea, refugiul în muncă sau alte comportamente adictive. Acestea din urmă survin când unul sau ambii parteneri risipesc energia lor emoțională în afara căsniciei și nu mai există nimic pentru relație.
4. „Ești nașpa” versus „Îmi pare rău, mă voi schimba, nu pleca”
În acest dans al tiparului „Ești jalnic, tu ești și mai jalnic”, un partener îl mustră pe celălalt unidirecțional. Cel mustrat își petrece majoritatea timpului încercând să-și convingă partenerul să rămână aproape. Deseori își schimbă identitatea ca să se potrivească cu ceea ce speră că își dorește celălalt.
Exemplu: „Jobul tău nu duce nicăieri.”
„Da, presupun că ai dreptate. Ce crezi că ar trebui să fac în schimb? Aș putea aplica oricând în altă parte. Noapte bună”.
De unde pornește totul: În mod evident, cel mustrat are o stimă de sine scăzută, și deseori a fost mustrat acasă pe când era copil sau a văzut un părinte umilit astfel. În mod surprinzător, agresorul vine deseori dintr-un mediu asemănător, însă se identifică mai degrabă cu părintele atacator decât cu cel atacat, fiind o alegere mai sigură pentru un copil (fiindcă nimeni nu dorește să sprijine o victimă).
Ajuns la vârsta adultă, adesea în pofida bunelor sale intenții, agresorul se vede acționând automat în mod critic și meschin. Agresatul nu e de mare ajutor în tentativa sa palidă de a se afirma, iar cercul vicios continuă la infinit. Sau până când unul dintre ei decide că e prea mult și caută ajutor, sau pur și simplu pleacă din cuplu.
