Psihologii spus de fiecare dată când au ocazia că uneori cuvintele dor mai mult decât faptele, mai ales atunci când acestea sunt spuse de părinți propriilor lor copii. Unele exprimări sunt transmise din generație în generație. Adulții nu își mai dau seama că le folosesc și ei, provocând multă durere.
Cum pot evita părinții rivalitatea dintre frați
Indiferent de vârsta pe care o au copiii, părinții sunt cei care trebuie să se îngrijească de buna înțelegere dintre ei. Desigur, ei îi pot lăsa pe cei mici să își rezolve dilemele singuri, dar trebuie să intervină atunci când lucrurile scapă de sub control.
Sunt câteva lucruri pe care copiii nu trebuie să le audă sub nicio formă de la părinți. Frazele respective îi pot face pe frați să se simtă într-o continuă competiție, iar această senzație poate să nu dispară niciodată, potrivit Brightside.me.
„Fratele tău este un exemplu”
Această replică poate să-i motiveze pe frați, în opinia multor părinți. Totuși, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Mulți copii se simt presați de aceste cuvinte. Cel care este oferit exemplu, se poate simți foarte bine pe moment. Însă treptat, el își dă seama că fratele său nu se simte bine în această situație. Lui îi poate scădea foarte mult stima de sine și poate nutri sentimente dintre cele mai negative pentru părinți și pentru „modelul părinților”.
„Ai grijă de fratele tău mai mic”
În această situație este recomandat ca cel mai mare dintre copii, să fie întrebat dacă este dispus să stea puțin cu fratele său. Indiferent de răspunsul primit, un părinte responsabil trebuie să țină cont de faptul că această activitate nu trebuie să devină o rutină. În cazul în care diferența de vârstă între copii este semnificativă, cel mare se poate simți forțat să facă acest lucru și poate să nu mai vrea să stea deloc cu fratele său mai mic.
„Ești mai mare, cedează tu”
Această replică poate lăsa urme adânci asupra copilului mai mare. El poate crește cu frică din cauza atitudinii părinților. Poate deveni anxios din cauza deciziilor pe care trebuie să le ia la maturitate. Este în regulă ca părinții să acorde mai multă atenție copilului mai mic, totuși ei nu trebuie să exagereze, fortându-l și pe cel mare să lase de la el.
„Vă iubesc la fel de mult”
Fiecare persoană este unică. Acest lucru este valabil mai ales în cazul copiilor mici. Unul poate fi mai sociabil, altul poate fi mai organizat. Nu trebuie făcută vreo diferență între ei. Este de înțeles ideea părinților de a nu face diferență între copii. Totuși, acesta este un caz în care ea trebuie să existe.
Această frază lasă impresia că niciun copil nu este special. Cea mai bună variantă este atunci când fiecare știe exact pentru ce este iubit, și la ce anume este bun.