Ilinca Tranulis, despre hrănirea la sân a copilului, familie și iubirea de mamă: „Le-aș mulțumi copiilor mei pentru că mi-au dat ocazia să învăț atâtea de la ei”

Ilinca Tranulis, femeia care a devenit unul dintre cei mai apreciați medici din România

Ilinca Tranulis este acum un nume mare în rândurile medicilor, dar nu a fost convinsă încă de la început că vrea să fie medic pediatru. Baletul, pictura, activități obișnuite pentru un copil mic, au ținut-o ocupată o bună perioadă de timp. Cu toate acestea, atenția la detalii, empatia și gingășia au apropiat-o de copii și a dorit să facă ceva mai mult pentru micuții din România și legătura lor cu femeile care le-au dat viață.

– Cum ai descrie stilul tău de viață?
– Agitat, plin, fără pauze.

– Cum te-ai descrie în trei cuvinte, altfel decât te știu cei din jur?
– Stresată, foarte atentă la detalii, asta cred că văd și cei din jur și nu foarte mulțumită, tot timpul pretențioasă.

– Pe ce loc simți că te afli astăzi, pe lista ta de priorități?
– Primul, din coadă.

– Ce fel de discuții ai cu tine însăți?
– Iar întârzii, iar ai uitat să faci aia, iar te așteaptă copilul la școală, iar ai zis da și de fapt nu ți-ai calculat bine timpul. Cam de genul acesta.

– Cum era Ilinca în copilărie?
– În copilărie era tot cu multe activități. Cu grădiniță, cu pictură, cu balet, cu de toate, dar nu așa pe fugă și cu mai multă veselie.

– Care este amintirea ta preferată din acea perioadă?
– Când mă lua mama de la grădiniță, uite că toate se leagă, și veneam pe jos. Eu am copilărit în Câmpina. Veneam pe jos și ca să merg puțin mai repede, să nu mă opresc la fiecare floricică, la fiecare pisicuță, îmi arunca niște bobițe pe trotuar, cel puțin toamna se găseau în niște tufișuri. Eu alergam după ele să le storcoșesc și uite așa avansam. Îmi aduc aminte cu drag de vremurile alea.

Empatia și generozitatea, calitățile pe care le-a învățat de la mama sa

– Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la mama ta?
– De la mama am primit foarte multe sfaturi bune, pe care probabil nu le-am apreciat atunci când trebuia și care nu au fost neapărat vorbe, ci au fost modelul. Modelul de comportament, de grijă pentru ceilalți, cred că asta am învățat cel mai mult de la mama. Să fiu atentă la ceilalți și să am grijă să le fie bine.

– Ce lecție crezi că a învățat mama ta de la tine?
– Că adolescenții pot fi foarte încăpățânați și rebeli și neascultători și dificili.

– Ce rol au jucat părinții tăi în alegerile profesionale de până acum?
– Tata este medic, nu mai profesează, dar a fost extrem de pasionat de meseria lui și mi-a zis toată copilăria să mă fac doctor. Și eu îi răspundeam da, sigur, veterinar, ceea ce îi cam displăcea, dar nu avea ce să facă. Mama nu m-a influențat în niciun fel, dar cumva înainte de clasa a XI-a m-am dus să fac practică la Facultatea de Medicină Veterinară. După vreo două săptămâni am zis că îmi place, dar aleg să fac medicină umană. În două, trei săptămâni aveam deja setate meditațiile și era planul gata făcut.

Cum și-a dat seama Ilinca Tranulis că vrea să știe mai multe despre alăptare

Ilinca Tranulis a mărturisit în cadrul interviului CaTine.ro că inițial și-a dorit să studieze dermatologia sau gastroenterologia, dar nu a luat note suficient de bune pentru aceste specializări. Deși nu a fost pe lista de prioritati, a ales pediatria, iar după câteva săptămâni de stagiu și-a dat seama că nu s-ar mai întoarce niciodată la adulți.

– Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că mămicile au nevoie de consultață în materie de lactație și nu numai?
– A început tot printr-o greșeală pe care am făcut-o la un moment dat. Copilul meu cel mare, Mihnea, a fost alăptat datorită lui, în principiu. Eu nu știam mare lucru despre alăptare pe atunci. Știam că pui copilul la sân, el suge și cam asta e tot. Am trecut de primele luni cu ceva dificultăți, pe atunci nu existau consultanți în lactație, nu auzisem de așa ceva. Pe la 10, 11 luni mi se părea mie că e suficient cu acest alăptat. Am început să-i ofer și câte un biberon de lapte praf, pe care copilul l-a acceptat foarte rapid. Părea mai interesat de acel biberon decât să stea la sân. Și atunci m-am gândit cât de frumos l-am înțărcat, fără plâns, fără supărare. Doar că acest copil extrem de deștept și care mi-a dat mie multe lecții, după vreo două săptămâni a acceptat suzeta pe care eu i-o oferisem luni de zile și atunci mi-am zis că alăptatul nu este doar hrană. Este conexiune, este supt de dragul de a suge, este statul la mama în brațe. Și așa am început să scotocesc internetul, să caut informații.

Dorința de a învăța mai multe despre alăptare s-a concretizat datorită folosirii corecte a internetului

Pe Google a descoperit o asociație care se numește La Leche League. Acolo sunt mame cu experiență foarte vastă de alăptat propriii copii. Acestea trec printr-un proces îndelungat de informare despre alăptare, un fel de mentorat. După ce trec de acest stadiu, pot fi ele de ajutor altor mame.

Din cauza faptului că înțărcase copilul prea devreme și îi oferise lapte praf, nu a fost acceptată în această organizație. Ulterior a descoperit International Board of Lactation Consultant Examiners, consultantul în lactație certificat internațional. Cerința era să fii medic ca să faci cursul și i s-a potrivit mult mai bine. Așa a începutul totul, iar acum este cel mai apreciat consultant în alăptare din România.

– Mult timp, alăptarea a fost un subiect tabu. Te-ai lovit vreodată de reticența oamenilor sau chiar a mamelor în încercarea ta de a ajuta? Dacă da, cum ai gestionat?
–Este încă un subiect tabu, chiar dacă alăptarea bebelușilor și a copiilor foarte mici este în principiu acceptată și dorită cam de toți oamenii. Pe măsură ce copilul crește sau alăptarea se întâmplă în public, devine un subiect de discuție. Am avut multe ocazii să tratez situațiile astea cu multă empatie, cu înțelegere pentru acei adulți, care nu văd dincolo de hrănit, dincolo de un sân în gurița unui copil și care se limitează la această funcție doar pentru primele luni ale bebelușului, iar orice altceva în rest li se pare în neregulă. Nici eu nu am pornit cu cea mai mare deschidere pentru alăptare, drept care pot să-i înțeleg.

Ilinca Tranulis, despre rolul de mamă a trei copii

Ilinca Tranulis este medic pediatru specialist, consultant în lactație IBCLC și mamă de trei copii alăptați și diversificați cu succes. Din dorința de a ajuta și sprijini mamele, în 2012 a înființat primul call-center de consiliere în alăptare din România, 07ALAPTARE. Ulterior, ea a deschis Clinica de Alăptare. De peste 15 ani Ilinca susține creșterea sănătoasă a copiilor. Aceasta este o parte din descrierea pe care Ilinca Tranulis o are pe site-ul 07alaptare.ro și i se potrivește de minune. În ciuda programului încărcat, medicul pediatru are o familie frumoasă. Copiilor ei le mulțumește pentru omul și profesionistul care e astăzi.

– Care sunt principalele provocări pentru tine ca super mamă a trei copii?
– Provocările acum de când au crescut sunt cei doi adolescenți din dotare, care trântesc uși și își dau ochii peste cap. Și mai este extrem de dificil pentru mine și soțul meu, care suntem doi, să fim uneori în trei locuri, pentru că fiecare are o altă activitate, unde, câteodată, suntem și noi bineveniți. Și atunci vrem să fim acolo.

– De multe ori, relația dintre frați poate deveni dificilă. Cum reușești să menții echilibrul între copiii tăi?
– Cine zice că reușesc? Nu reușesc. Se ceartă, se împung, se mai și caftesc din când în când. Ne iese cred că pentru 5, 10 minute aproapte în fiecare zi să fie în toane bune. Să se înțeleagă bine și pentru alea trăiesc. Pentru că în rest e extrem de frustrant să-i vezi tot timpul supărați unul pe altul. Dar când au momentele alea, când fac glume între ei și se mai îmbrățișează din când în când sau se joacă cu cel mic, este nemaipomenit.

Copiii săi au învățat-o mai multe decât o făceau cărțile de specialitate

– Ce lecții ai învățat tu de la copiii tăi?
– De la copiii mei am reînvățat totul, cred că pot să spun asta. Pe primul meu copil, pe Mihnea, l-am avut în timpul Rezidențiatului de Pediatrie, când eram deja medic și aveam impresia că le știu pe toate. Aveam impresia că trebuie să-i explic eu cum se fac lucrurile. Dar s-a dovedit că el știa mai bine decât mine și când trebuie să mănânce și când trebuie să doarmă și ce trebuie să mănânce. Am învățat să-l ascult, să mă adaptez la el, să fiu atentă la nevoile lui. Astfel am schimbat eu la mine așteptări, planuri. Toată viața s-a reașezat într-un alt ritm, într-o altă formă și cu alte priorități.

– Dacă ți s-ar oferi ocazia să transmiți cuiva un mesaj de mulțumire, cui i-ai mulțumi și pentru ce?
– Le-aș mulțumi copiilor mei pentru că mi-au dat ocazia să învăț atâtea de la ei. Mi-au arătat atâtea lucruri și despre mine prin toate etapele prin care au trecut ei. Au știut să ierte când am greșit și au știut și să-mi arate părțile bune din mine chiar când eu credeam că nu sunt acolo. Vreau să știe că mare parte din ce sunt eu acum este datorită lor.

– Care este din punctul tău de vedere definiția unei femei puternice?
– O femeie puternică cred că e o femeie care reușește să-și păstreze calmul în toată vâltoarea vieții și reușește să gestioneze bine și familie și carieră și timp pentru ea și prieteni și reușește să le echilibreze. Toate nu se pot face perfect, dar reușește să aibă câte puțin din toate și să fie împăcată cu proporția din fiecare.