De-a lungul istorie, oamenii au fost interesați de promisiunea evazivă a tinereții veșnice. Căutarea tinereții veșnice rămâne constantă în mintea multor persoane. Sub această căutare superficială se află o explorare științifică mai profundă a îmbătrânirii celulare.
Proteina care ar putea să inverseze îmbătrânirea celulară
O echipă de cercetători de la Universitatea Osaka din Japonia ne-ar fi adus mai aproape de inversarea procesului de îmbătrânire la nivel celular.
Corpurile noastre îmbătrânesc în mod natural, pe măsură ce celulele devin treptat mai puin active, trecând într-o stare cunoscută sub numele de senescență.
Celulele senescente nu sunt doar mai vechi, sunt net mai mari și se caacteizează prin fibre de stres mai groase.
Aceste „fibre de stres” joacă un rol crucial în modul în care celulele se mișcă și interacționează cu mediul înconjurător.
Cu toate acestea, motivul pentru care celulele mai vechi mențin o dimensiune atât de neobișnuit de mare a nedumerit oamenii de știință de ani de zile.
„Încă nu înțelegem cum aceste celule senescente își pot menține dimensiunea uriașă”.
„Un indiciu este că fibrele acestea sunt mai groase în celulele senescente decât în celulele tinere, ceea ce sugerează că proteinele din aceste fibre ajută la susținerea dimensiunii lor”, au spus specialiștii.
Promovarea reîntineririi celulare
Cercetătorii au identificat o proteină specifică, AP2A1, care pare crucială pentru acest fenomen celular. Găsit predominant în celulele senescente, în special în fibre structurale, AP2A1 a putea fi cheia pentru înțelegerea îmbătrânirii celulare.
Pentru a explora funcția AP2A1, cercetătorii i-au manipulat prezența în celule, observând efecte semnificative.
Rezultatele au fost promițătoare, au spus specialiștii. Studiile arată că suprimarea AP2A1 în celulele mai vechi a inversat senescența și a promovat întinerirea celulară.
Aprofundând, cercetătorii au identificat interacțiunea proteinei AP2A1 cu integrina beta 1. Aceasta din urma este cunoscută pentru ancorarea celulelor de mediul lor extern, în special de matricea extracelulară. Rolul integrinei beta 1 în întărirea aderenței dintre celule și mediul extern ar putea explica structura mărită a celulelor senescente.
Această interacțiune ajută probabil celulele mai vechi să-și mențină caracteristicile fizice. Identificarea unor astfel de markeri este crucială în înțelegerea procesului de îmbătrânire la nivel molecular. În cele din urmă, aceste descoperiri le pot permite oamenilor de știință să cuantifice îmbătrânirea mai precis.
Dacă oamenii de știință pot inversa sau încetini îmbătrânirea celulară, oamenii ar putea trăi o viață mai sănătoasă și mai lungă. În loc să trateze simptomele după apariția bolilor, această abordare ar putea să prevină apariția acestora.
La ce concluzii au ajuns specialiștii
Identificarea unui proces celular legat direct de îmbătrânire oferă posibilități interesante pentru tratamente viitoare.
Metodele actuale anti-îmbătrânire maschează de obicei simptomele înaintării în vârstă. Cu toate acestea, noua descoperire celulară vizează îmbătrânirea la rădăcini, potențial inversând procesul. Deși cercetarea este în evoluție și necesită mai multe studii, impactul său potențial este semnificativ.
Prin înțelegerea și controlul mecanismelor celulare precum proteina AP2A1, medicina ar putea inversa eficient procesul de îmbătrânire, susțin specialiștii.