În multe case, piftia marchează începutul iernii, tăierea porcului sau masa de Crăciun. Însă varianta din curcan s-a strecurat tot mai des pe mesele românilor care caută gust curat, supă limpede și carne fragedă.
Curcanul are o carne bogată în colagen, mai ales dacă folosești aripi, gât, spinare sau picioare. Fierte îndelung, aceste părți dau o zeamă clară care se leagă natural, fără gelatină adăugată.
Legumele nu sunt puse doar pentru culoare, ci pentru echilibru.
Morcovul îndulcește discret, țelina aduce aromă profundă, ceapa un plus de dulceață, iar păstârnacul sau rădăcina de pătrunjel completează cu note calde, de iarnă.
Usturoiul, adăugat la final, este sufletul piftiei, cel care îi dă personalitate și o transformă dintr-o simplă supă în preparatul bine cunoscut și iubit.
Piftia bună se recunoaște după limpezimea ei. Nu trebuie să fie tulbure, nu trebuie să aibă grăsime în exces și nici gust agresiv. Totul se face încet, la foc mic, fără grabă.
Spuma se adună cu răbdare, carnea nu se fierbe în clocot, iar strecurarea se face cu atenție.
Este o mâncare care te obligă să încetinești, să stai prin bucătărie, să miroși, să guști și să aștepți. Tocmai de aceea, piftia este legată de ideea de casă, de tihnă și de mese împărțite cu cei dragi.
Descoperă și rețeta clasică de piftie, din carne de porc, iar mai jos poți urmări rețeta pas cu pas pentru varianta cu carne de curcan.




















