Rețeta sorbetului de căpșuni – Mod de preparare
Vei începe cu prepararea siropului de zahăr. Pune apa și zahărul într-o crăticioară și fierbe ușor timp de 2-3 minute, până când zahărul se dizolvă complet. Lasă siropul să se răcească complet.
Continuă cu pregătirea căpșunilor. Spală bine căpșunile, îndepărtează codițele și taie-le în jumătăți. Pune căpșunile într-un blender sau robot de bucătărie și pasează-le până obții un piure fin.
Opțional, strecoară piureul printr-o sită fină pentru a îndepărta semințele, pentru a obține un sorbet extra fin. Descoperă și rețeta de shortcake cu căpșuni.
Cum prepari sorbet de căpșuni
Amestecă piureul de căpșuni cu siropul de zahăr și sucul de lămâie.
Gustă compoziția și dacă ți se pare prea dulce sau prea acră, mai poți ajusta. Adaugă, dacă dorești, și puțin lichior.
Dacă ai o mașină de înghețată, toarnă amestecul în ea și urmează instrucțiunile producătorului.
Dacă nu ai, pune compoziția într-un recipient larg, cu capac, și congelează. La fiecare 30-40 de minute, amestecă energic cu o furculiță sau cu mixerul pentru a sparge cristalele de gheață. Repetă de 4-5 ori pentru o textură aerată și fină.
Scoate sorbetul din congelator cu 10-15 minute înainte de servire pentru a se înmuia ușor.
Servește-l în cupe sau pahare, decorat cu frunze de mentă sau felii de căpșuni proaspete.
Deliciosul sorbet de căpșuni poate fi servit ca desert răcoritor de vară, dar și ca topping pentru prăjituri cu pandișpan sau bezea.
De asemenea, poate fi servit între felurile principale, ca intermezzo care curăță papilele gustative. Este delicios în combinație cu prosecco sau vin spumant, ca desert sofisticat.
Curiozități istorice despre sorbet: de la Nero și Marco Polo la rafinamentul Franței secolului XVII
Se spune că împăratul roman Nero (37–68 d.Hr.) era un mare iubitor de deserturi înghețate și își trimitea sclavii pe munte să aducă zăpadă proaspătă. Aceasta era amestecată cu siropuri de fructe, creând un precursor al sorbetului de astăzi. Era o delicatesă rară, rezervată celor privilegiați din Roma Antică.
Mai târziu, în secolul XIII, legendele spun că Marco Polo a adus din China rețete de deserturi înghețate care au influențat gastronomia europeană. Deși nu există dovezi istorice directe, tradiția populară susține că aceste rețete au inspirat evoluția sorbetului și a înghețatei pe continentul nostru.
Cuvântul „sorbet” provine din arabescul „sharbat”, o băutură dulce și răcoritoare care a ajuns în Europa prin influența Imperiului Otoman. În Italia, desertul a primit denumirea de „sorbetto”, iar apoi a devenit o adevărată artă în Franța secolului al XVII-lea. La curțile regale și în marile saloane aristocratice, sorbetul era un simbol al rafinamentului și al eleganței culinare.
Sorbetul diferă de înghețată prin absența lactatelor, fiind preparat doar din fructe, apă și zahăr. Textura sa ușoară și gustul revigorant au făcut din acest desert un preparat îndrăgit de-a lungul secolelor, iar astăzi continuă să fie considerat o alternativă sănătoasă și savuroasă pentru deserturile clasice.