Oricine a încercat măcar o dată să facă jumări știe că nu e suficient să tai slănina și să o pui pe foc.
Este nevoie să simți momentul, să urmărești culoarea, sunetul și modul în care grăsimea se transformă încet, picurând în oală până când bucățile se rumenesc uniform și devin fragede la interior, dar crocante la exterior.
Jumările bune aduc un gust curat, intens, sărat cât trebuie, cu o textură care variază de la moale și suculent la crocant și foșnitor sub dinți.
Pentru jumări reușite, slănina folosită contează enorm. Ideal este să alegi o slănină cu șorici, tăiată din zona pieptului sau a burții porcului. Acolo fibrele sunt mai fine, iar grăsimea se topește frumos.
Bucățile nu trebuie să fie uniforme ca în laborator. Însă trebuie să fie apropiate ca dimensiune pentru a se găti uniform.
Întotdeauna trebuie să tai slănina puțin mai mare decât crezi că ai nevoie, pentru că se micșorează mult în timpul prăjirii. În plus, sarea și răbdarea fac diferența.
Dacă grăbești focul, jumările se ard la exterior și rămân crude în interior. Dacă menții un foc blând și constant, obții acele jumări aurii, cu bule mici pe suprafață, exact cum trebuie.
Această rețetă oferă varianta crocantă, dar cu interior fraged, echilibrată, potrivită atât pentru servit alături de ceapă roșie, cât și pentru păstrare la borcan în untură.
Descoperă mai jos rețeta jumărilor crocante, detaliată cu listă de ingrediente și mod de preparare pas cu pas.





















